Antonime ispiti

Antonime a ispiti

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A ispiti: a dezgusta Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime ispititor

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Ispititor: dezgustător scârbos Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ISPITÍ, ispitesc, verb IV. tranzitiv

1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (în concepția religioasă) a îndemna la săvîrșirea unui păcat. Mă ispitește, ca o șoaptă seacă, gîndul să plec totuși la Cîmpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu mă ispitește amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu mă ispiti; Că m-ai ispitit, Pînm-ai prăpădit. Feciori mi-ai luat, Cuc că m-ai lăsat! PĂSCULESCU, L. P. 169.
       • absolut Ce alta are de lucru decît să ispitească și să păcălească. CARAGIALE, O. III 56.
♦ reflexiv (Învechit și popular) A se lăsa ademenit, atras, îndemnat. Teutonii și nordmanii rătăcitori... s-au tot ispitit în Orient după dobînzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La tîrg în Brașov El că mi-a plecat, Dar n-a tîrguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659.

2. A pune la încercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a încerca. Zmeul... voind să-i ispitească credința, i-au zis: «Apoi ce, drăguță, dacă verb reflexiv:ei tu să știi unde mi-i inima mea, iată! ea se află în vătrariul acela de colo!». SBIERA, P. 63. Tînărule pătimașe... Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. CONACHI, P. 180.

3. A căuta să vadă, să cunoască ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealaltă a șoselei. Ispitești ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; și dacă nu-i nici o împiedecare, ne-aduci numaidecît răspuns. SADOVEANU, N. forme 118.
       • absolut Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul, el așteaptă, ispitește, caută, măsoară luciul zăpezei fără de cărare. ODOBESCU, S. III 42.
♦ A întreba (cu anumite intenții ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, să afle cine i-a dat asemenea sfat isteț. SADOVEANU, despre P. 147. Părinții băgară de seamă că nu mai era fata în apele ei și se puse s-o cerceteze și s-o ispitească, dar ea nu scoase grai din gură. POPESCU, B. III 46.

4. (Învechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum că fiicele Chiajnei, în fieșce dimineață, ieșind din chilia lor, treceau printr-acea horă ca să meargă în odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132.