 | as |
|
| Ispiti [ is-pi-ti ] VEZI SINONIME PENTRU ispiti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ispiti în mai multe dicționareDefinițiile pentru ispiti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ispiti (forma la infinitiv) A ispiti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISPITI: ISPITÍ, ispitesc, verb IV. tranzitiv 1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (în concepția religioasă) a îndemna la săvîrșirea unui păcat. Mă ispitește, ca o șoaptă seacă, gîndul să plec totuși la Cîmpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu mă ispitește amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu mă ispiti; Că m-ai ispitit, Pînm-ai prăpădit. Feciori mi-ai luat, Cuc că m-ai lăsat! PĂSCULESCU, L. P. 169. • absolut Ce alta are de lucru decît să ispitească și să păcălească. CARAGIALE, O. III 56. ♦ reflexiv (Învechit și popular) A se lăsa ademenit, atras, îndemnat. Teutonii și nordmanii rătăcitori... s-au tot ispitit în Orient după dobînzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La tîrg în Brașov El că mi-a plecat, Dar n-a tîrguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. 2. A pune la încercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a încerca. Zmeul... voind să-i ispitească credința, i-au zis: «Apoi ce, drăguță, dacă verb reflexiv:ei tu să știi unde mi-i inima mea, iată! ea se află în vătrariul acela de colo!». SBIERA, P. 63. Tînărule pătimașe... Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. CONACHI, P. 180. 3. A căuta să vadă, să cunoască ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealaltă a șoselei. Ispitești ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; și dacă nu-i nici o împiedecare, ne-aduci numaidecît răspuns. SADOVEANU, N. forme 118. • absolut Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul, el așteaptă, ispitește, caută, măsoară luciul zăpezei fără de cărare. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A întreba (cu anumite intenții ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, să afle cine i-a dat asemenea sfat isteț. SADOVEANU, despre P. 147. Părinții băgară de seamă că nu mai era fata în apele ei și se puse s-o cerceteze și s-o ispitească, dar ea nu scoase grai din gură. POPESCU, B. III 46. 4. (Învechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum că fiicele Chiajnei, în fieșce dimineață, ieșind din chilia lor, treceau printr-acea horă ca să meargă în odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISPITI: ISPITÍ, ispitesc, verb IV. tranzitiv 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ reflexiv (învechit) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (învechit) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (învechit și popular) A cerceta, a examina; prin extensie a descoase. 4. (învechit) A constata; a descoperi, a afla. – Din limba slavă (veche) ispytati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISPITI: ISPITÍ, ispitesc, verb IV. tranzitiv 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ reflexiv (învechit) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (învechit) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (învechit și popular) A cerceta, a examina; prin extensie a descoase. 4. (învechit) A constata; a descoperi, a afla. – Din limba slavă (veche) ispytati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ispiti: ispiti verb vezi AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPITI: ISPITI verb a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (învechit) a aromi, a năpăstui, (figurat) a îmbia. (Perspectiva îl ispiti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ispiti: ispití verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ispitésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ispiteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ispiteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ispiti: ispití (a ispiti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ispitésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ispiteá; conjunctiv prezent 3 să ispiteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ISPITI: ISPITÍ verb vezi tenta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISPITI' ISPISÓCISPÍTĂispitáciispitéscISPITÍISPITÍREISPITÍTIspititorispititúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ISPITI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ispiti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Perspectiva îl ispiti. Ispití a ispiti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ispitésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ispiteá; conjunctiv prezent 3 să ispiteáscă. |
GRAMATICA cuvântului ISPITI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ispiti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ISPITI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE ispiti? Vezi cuvântul ispiti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ispiti?[ is-pi-ti ] Se pare că cuvântul ispiti are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ISPITI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vorbă grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
