Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SCULÁT2, -Ă, sculați, -te, adjectiv Ridicat, înălțat, drept. Cînd muncitorii se înapoiază de la arat și sămănat și intră in casă, cei ce se află aici se scoală în picioare, dacă se află jos, verb reflexiv:înd să înțeleagă prin aceasta ca și grîul să fie sculat, ridicat, adică să crească înalt și frumos. PAMFILE, A. R. 105.
♦ (Învechit) Răsculat, revoltat. După ce spîrcuise satele sculate, punînd asupra celor supuși și iertați grea dajdie de bani și vite, oșteanul domniei se întorsese asupra răilor care se trăseseră în codru. SADOVEANU, Z. C. 231.
