eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă propriu, -ie-zis?

Care e înțelesul expresiei propriu, -ie-zis?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " propriu, -ie-zis":
de fapt; la drept vorbind





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" imbatranit intre doua silabe-ale lui, isi pune viitorul in cuiburi straine — Un sens al cuiva, al lui nimanui, Al pasarii care nicicand nu mai vine.
Sarac, doar cu numele propriu in spate, Din ceasuri de lemn isi striga feciorii, Ci ei, rataciti dintr-o ora, il cearta, In sangele-i sterp, ciugulindu-i fiorii. Atata a fost din el sa se-aleaga...
"
Cucul poezie de Anatol Codru

" Ca pre fiii sai sa creasca, n-a cru at nice pre sine,
Cum cu propriu s`nge-adapa pe-ai sai fii un pelican.
Daca din a sale p`rge, macar p-un singur graunte"
La moartea parintelui meu - elegii poezie de Gheorghe Asachi
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRÓPRIU, -IE, proprii, adjectiv

1. (Adesea în legătură cu adjectiv pos. «meu», «tău» sau «lui», «ei» etc.) Care aparține în mod exclusiv cuiva, care este numai al lui sau al fiecăruia în parte; personal. Fata se supăra mai rău, simțindu-se lovită cu propriile ei arme. REBREANU, R. 86. De-un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, amețită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță și sănătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Și cînd propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? EMINESCU, O. I 134.
       • Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de celelalte lucruri sau ființe din aceeași categorie. Numele de persoane, de țări și de orașe sînt nume proprii. ▭ Amor propriu vezi amor. Pe cont propriu vezi contabilitate

2. (Construit cu dativul) Care constituie o particularitate a cuiva sau a ceva; caracteristic, specific. Șiretenia... este proprie tuturor ființelor viețuitoare. BOLINTINEANU, O. 299.

3. Care este bun pentru..., potrivit pentru...; indicat. Lemn propriu pentru construcții.

4. (Despre cuvinte sau termeni) Care redă exact ideea care trebuie exprimată. Manuscrisele marilor scriitori ne arată efortul depus de aceștia în elaborarea stilului în care și-au redactat operele, munca lor uriașă pentru a găsi termenul propriu care să expună cît mai precis și mai expresiv ideea. L. limba română 1953, nr. 4, 55.
       • Expresia: Propriu-zis = la drept vorbind, de fapt, în realitate. În secolul al XIX-lea putem spune că s-a constituit, propriu-zis, limba romînă literară, în forma pe care o cunoaștem azi. L. limba română 1953, nr. 4, 51. Propriu-zis nu locuia decît într-o cameră, care-i slujea și de birou și de dormitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 25.
♦ (Despre sensul unui cuvînt, spre deosebire de figurat) De bază, prim.