Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CIULÍ, ciulesc, verb IV. tranzitiv (Urmat de determinarea «urechea» sau «urechile»)
1. (Despre animale) A ridica urechile, ținîndu-le drept în sus (ca semn de încordare a auzului); a asculta cu luare-aminte (presimțind o primejdie). Caii sforăiau, suflau greu, mișcind urechile ciulite, fremătătoare. DUMITRIU, vezi L.
8. Caii, la o parte, sfîrșiseră mîncarea de dimineață și stăteau cu urechile ciulite, ascultînd zvonul depărtărilor. SADOVEANU, O. VI 43. Tărcuș se așeză iar de-a dreptul pe pămînt ...