eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă A pune pe cineva caraul ?

Care e A pune pe cineva caraul ?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A pune pe cineva caraul ":
A pedepsi (pe cineva) punându-l la colț

Expresia în context:
Poliția făcu cercetări, și aflând că Cârjaliul era cu adevărat în Chișinău, îl prinsă în casa unui călugăr, fugit într-o seară, când cina în întunerec cu șapte camarazi ai săi. Cârjaliul fu pus subt caraul. (C. NEGRUZZI)




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Asta facu doar ca pilcul incapatinat sa se traga si mai in fund.
Dar batrinul avea rabdare. Stia ca foamea si setea biruie orice. La amiaza, ciurda intemnitata se misca de la sine. Al doilea timp al mulsorii venea sa aminteasca vacilor mina mingiioasa a cire-zarilor care le usura ugerele dureroase. Jos se auzeau clopotele cirezilor si mugete line de vitel chemindu-si mamele. Taurii slobozi rageau spre tovarasul lipsa. Cioporul se urni incet, in cumpat, spre strunga unde dihania le zavora iesirea. Coborisul il incepura intii vacile, intetite de foame. Taurul ramas inapoi ragea nabadaios, cu vapai in ochi, spre boarul ramas de caraula pe creasta.
Vacile ajunsera pina-n mijlocul albiei, se oprira o clipa, tintira matahala, apoi, fara sovaire, se napustira indarat, inconjurara buhaiul ocrotitor, aratind parca, intoarse cu ochii holbati, incotro este primejdia. indemnat de spaima soatelor, el porni falnic, cobori un petec spre ursul nemiscat, scoase un racnet din fundul bojogilor, trase sforaitor pe nari, scurma cu copita, bon-calui provocator, fluturindu-si gusa atirnata sub barbie ca un drapel, inalta grumazul si privi la vrajmas. Acesta nu primea provocarea. Sta ca un trunchi mort. Buhaiul scoase iar racnetul de lupta, isi spori furiile riciind pietre, isi zburli coama, clatina coarnele, isi zvirli pe spinare coada minioasa. Momiia raminea, inainte, teapana."
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu

" O inlunatie Adica fusese lovit la creier de lumina prea puternica a lunii. Asa cum altii capata insolatic, sint persoane simtitoare la razele mult mai magnetice ale lunii
Cind s-a domolit l-am bagat in bordei, l-am intins pe pat, l-am acoperit cu patura, am tras usa si l-am lasat adormit bustean. Eu i-am luat locul de caraula in patul. De altfel, n-am putut sa dau geana in geana. Curind, un tremur verzui a inceput sa se infiltreze ca o apa departata in culisele orizontului. Stelele spinzurau din ce in ce mai apropiate si mai mari. Luceafarul, cit pumnul, se inalta in rasarit sa priveasca feeria Luna asfintise.
Si, incetul cu incetul, intunericul se limpezea ca o solutie concentrata in care stau topite toate sarurile, pina ce citeva picaturi de reactiv le face sa se precipite. Asa, lumea si lucnirile incepeau sa-si stringa fiinta, sa se precipite si sa caza rind pe rind la fund, pe pamint, incepind cu virfurile copacilor, apoi acoperisurile volierelor, pe urma stilpii, ingraditurile, bordeiul, tufisurile joase din fund"
Sezon mort poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CARAÚLĂ, caraule, substantiv feminin (Azi rar)

1. Pază, gardă, strajă. S-a legat că face de caraulă. GALACTION, O. I 269. Se duse la primărie și-i dete vătășelului porunca să meargă cu doi oameni de caraulă, ca să-l ieie pe Duțu. SLAVICI, O. I 375.

2. Om care face de pază, santinelă. Caraulele au băgat de seamă că a crescut și mai mult gîrla. STANCU, despre 113. De la odăi ieșeau slujitori, umblînd pe cărări știute, în toate cotloanele așezării, luînd caraulele vechi și așezînd altele proaspete ...