eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a da de belea?

Care e a da de belea?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da de belea":
a avea o supărare, un necaz




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Barbu5 se aseaza de vara la Tekior Ghiol, unde se afla si soacra-mea, cu cumnata-mea, M-me de Zlatko. De ce nu sunt o pasarica sa zbor acolo intr-o seara, sa ascult conversatia frantuzeasca a lui M-me Burelly cu Mesiii Barbu! Trebuie sa stii ca acolo la Tekirghiol este o localitate copur chic. Daca baile nu i-ar face bine soacra-mii, atmosfera aristocratica desigur ca o s-o intremeze. Altceva e sa traiesti intre ai tai! - Mersi, mesiu!
Dau scrisoarea aceasta recomandata, caci banuiesc ca poate te-ai dus la tara in Moldova: aminteri stiu ca posta romana ar arunca-o ca o belea in foc. Daca mergi la mosie, deosebite sarutari de maini respectuoase D-nei Zarifopolu mama. Aminteste-ma lui Stefanuca si comunica-i o cordiala salutare; cred ca nu m-a uitat de tot.
inca o data complimente tutulor Gherestilor."
Catre paul zarifopol poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BELEÁ, belele, substantiv feminin Întîmplare (neprevăzută) care pricinuiește neplăceri și de care scapi cu greu; necaz, neplăcere, încurcătură, daraveră, pacoste, bucluc. Țăranii au biruri de plată, belele, Măria-sa-și numără pungile grele. TULBURE, vezi R. 39. Cine n-are gîndurile lui și belelele lui? PAS, L. I 81. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A.

14. De n-ascultați vorba mea, Voi atunci dați de belea. ȘEZ. IV 132.
       • Expresia: A-și găsi (sau, rar, a-și căpăta) beleaua sau a da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce verb reflexiv:eo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! REBREANU, R. II 30. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; și, afară de asta, te pomenești că mă încurc în verb reflexiv:eo discuție și-mi capăt beleaua. CARAGIALE, O. I 241. Nu voi să-mi găsesc beleaua dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. A (se) vîrî sau a (se) băga în (sau la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz. Du-te, cumetre Ghiță, du-te, frate Niță... Mă băgați în belea. PAS, L. I 52. La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219.
♦ (Concretizat) Sarcină, povară. El era bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-aveau ei ce să mănînce, dar încă mi-te să mai dea și oii. ISPIRESCU, L. 208.
       • (În glumă) Cîte păsărele zboară, Toate zic: «Bade, te-nsoară!». Numai biata rîndunea...: «Bade, nu-ți lua belea». ȘEZ. I 103.