eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă absolut în expresie am isprăvit!?

Care e absolut în expresie am isprăvit!?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "absolut în expresie am isprăvit!":
nu mai stau de vorbă! isprăvește o dată!




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" I-am inlesnit intrarea in Ierusalim,
Si tu caci noi =i la ispravi ne potrivim
Tu care duci la glorie-mpara i,"
Nunquam ridenti poezie de Alexandru Vlahuta

" cateodata iubesc lucruri cari nu-mi raspund.
De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:"
BIOGRAFIE poezie de Lucian Blaga
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ISPRĂVÍ, isprăvesc, verb IV. tranzitiv

1. A duce la capăt, a sfîrși, a termina, a mîntui. verb reflexiv:emea cea mai fericită și mai plină de visuri, în viața unui școlar bun, sînt cele două luni de vară, după ce și-a isprăvit liceul. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Haidem... să isprăvim o dată și trebușoara asta. CREANGĂ, P. 224.
       • absolut (În expresie) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește o dată! = taci! termină!
♦ reflexiv A ajunge la capăt, a se sfîrși, a se termina. Am plecat pe străzi care păreau că nu se mai isprăvesc. STANCU, U.R.S.S. 53. Pădurea de fagi se isprăvea și marginea ei cotea pe văi. SADOVEANU, O. VII 57. Orbul cînd dă de părete crede că s-a isprăvit lumea. PANN, la TDRG.
       • Expresia: S-a isprăvit! = a) nu mai e nimic de făcut; b) ai dreptate, așa e, sigur.
♦ A duce la îndeplinire, a executa. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18.
♦ (Regional) A înfăptui, a realiza. Ce-or fi isprăvit ceilalți draci nu știm. CREANGĂ, P. 144. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nemica. EMINESCU, N. 7.

2. (Rar) A pune capăt, a face să dispară, să nu mai existe. Turcii la dînsa sosea. Ea-n drum cofile-o țipat (= a aruncat) Și la poartă o strigat: Deschide, mamă, poarta, Că mi-ai isprăvit viața. ȘEZ. I 76.
       • Expresia: A o isprăvi rău = a ajunge într-o stare jalnică, umilitoare; a-și sfîrși viața în chip tragic.
♦ reflexiv A se sfîrși, a muri. Cînd ajunseră, Prian se isprăvise de tot. CARAGIALE, S. 80.