eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă abstract verbal?

Care e înțelesul expresiei abstract verbal?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "abstract verbal":
substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" In timp ce inveti
alfabetul abstract al tacerii
si-ti scrii visele cu coarnele melcului,"
Parabola poezie de Arcadie Suceveanu

" Valenta-a invizibilelor stele,
Comprimare de abstract si inceput,
Negatie de corpuri si distanta,"
Punctul poezie de Virgil Gheorghiu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ABSTRÁCT, -Ă, abstracți, -te, adjectiv (În opoziție cu concret) Care rezultă dintr-un proces de abstracție, care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Tratare abstractă
       • Susținînd că adevărul este totdeauna concret, dialectica marxistă nu se ridică împotriva cuvintelor abstracte în general, ci numai împotriva cuvintelor abstracte lipsite de sens. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 6/6.
       • (matematică) Număr abstract = număr care nu este însoțit de nici o specificare, care nu exprimă obiecte putînd fi numărate sau măsurate. 3, 8, 29 sînt numere abstracte.
       • Substantiv abstract = substantiv care numește o însușire sau o calitate, și nu un obiect concret. «Frumusețe», «curaj», «înțelepciune» sînt substantive abstract.
       • (Substantivat, în expresie) Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb și denumind acțiunea acestuia. În expresia «culesul viilor», substantivul «cules» este abstract verbal. Substantivul «cîntare» este un abstract verbal al verbului «a cînta».
       • Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete), rupt de viața reală. O infracțiune nu trebuie judecată în abstract.
♦ Care întrunește numai caracterele generale ale unui obiect sau ale unui; fenomen, care este conceput sub aspect (prea) general, (prea) teoretic. Conducerea abstractă, generală, necompetentă favorizează birocratismul și degenerează în birocratism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.
♦ (Despre un proces de gîndire) Care scapă înțelegerii din cauza lipsei elementelor concrete, care este greu de pătruns.



Alte expresii ale limbii române