 | as |
|
| Abstract [ ab-stract ] VEZI SINONIME PENTRU abstract PE ESINONIME.COM definiția cuvântului abstract în mai multe dicționareDefinițiile pentru abstract din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT, -Ă, abstracți, -te, adjectiv (În opoziție cu concret) Care rezultă dintr-un proces de abstracție, care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Tratare abstractă • Susținînd că adevărul este totdeauna concret, dialectica marxistă nu se ridică împotriva cuvintelor abstracte în general, ci numai împotriva cuvintelor abstracte lipsite de sens. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 6/6. • (matematică) Număr abstract = număr care nu este însoțit de nici o specificare, care nu exprimă obiecte putînd fi numărate sau măsurate. 3, 8, 29 sînt numere abstracte. • Substantiv abstract = substantiv care numește o însușire sau o calitate, și nu un obiect concret. «Frumusețe», «curaj», «înțelepciune» sînt substantive abstract. • (Substantivat, în expresie) Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb și denumind acțiunea acestuia. În expresia «culesul viilor», substantivul «cules» este abstract verbal. Substantivul «cîntare» este un abstract verbal al verbului «a cînta». • Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete), rupt de viața reală. O infracțiune nu trebuie judecată în abstract. ♦ Care întrunește numai caracterele generale ale unui obiect sau ale unui; fenomen, care este conceput sub aspect (prea) general, (prea) teoretic. Conducerea abstractă, generală, necompetentă favorizează birocratismul și degenerează în birocratism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581. ♦ (Despre un proces de gîndire) Care scapă înțelegerii din cauza lipsei elementelor concrete, care este greu de pătruns. Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT, -Ă, abstracți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. • Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. substantiv neutru Moment al procesului cunoașterii care constă în desprinderea mintală a determinărilor fundamentale, generale ale obiectului studiat. • Artă abstractă = arta care nu caută să reprezinte elementele realității obiective; artă nonfigurativă, abstracționism. 3. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; prin extensie greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 4. substantiv neutru, adjectiv (Cuvânt) care are sens abstract (1). • Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv. – Din latina abstractus, germana abstrakt, limba franceza abstrait. Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT substantiv neutru (< adjectiv abstract, -ă < latina abstractus, conform limba franceza abstrait): parte de vorbire care denumește o noțiune abstractă, cu conținut lexical nereprezentabil în planul senzorial, provenită de la o altă parte de vorbire prin derivare cu sufixe sau prin conversiune. • abstract verbál: substantiv care denumește o acțiune, provenit de la un verb (prin derivare cu sufixele -eală, -ință și -itură și prin conversiune de la infinitiv sau de la supin) – amețeală (< ameți + -eală), biruință (< birui + -ință), lovitură (< lovi + -itură); trecerea (< infinitivul trecere), mersul (< supinul de mers) etc. • abstract al calității: substantiv provenit prin derivare cu sufixe de la un adjectiv – bunătate (< bun + -ătate), limpezime (< limpede + -ime), simplitate (< simplu + -itate) etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT, -Ă adjectiv (op. concret) Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. • (matematică) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gramatică) substantiv abstract = substantiv care denumește o noțiune abstractă; artă abstractă vezi abstracționism (2) [în DN]. // substantiv neutru Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia. • În abstract = pe bază de deducții logice; rupt de realitate. ♦ Conceput sub un aspect general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles, bazat numai pe abstracții. // substantiv neutru 1. Categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor. 2. Expunere sumară a conținutului esențial al unei lucrări. [< latina abstractus, conform limba franceza abstrait]. Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct, -ă I. adjectiv gândit în mod separat de ansamblul concret, real. • în abstract = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (matematică) număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă abstractă = curent apărut în artele plastice europene la începutul secolul XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism. II. substantiv neutru 1. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. • abstract verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia. 2. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale. (< germana abstrakt, latina abstractus) Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT, -Ă, abstracți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. • Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; prin extensie greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 3. substantiv neutru, adjectiv (Cuvânt) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv. – Din latina abstractus, germana abstrakt, limba franceza abstrait. Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT, -Ă, abstracți, -te, adjectiv 1. Care rezultă din separarea și generalizarea celor mai esențiale particularități proprii unui grup de fenomene; care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Știință abstractă. ♦ (Substantivat, n.) Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia. • Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete); rupt de viața reală. ♦ (Substantivat, n.) Cuvânt abstract (1). 2. Care este conceput (prea) general, (prea) teoretic; greu accesibil înțelegerii. – germana abstrakt (neologism din limba latină abstractus). Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru abstract: *abstráct, -ă adjectiv (latina abstractus; abs, de la, și tráhere, a trage). Care arată calitatea unuĭ lucru făcînd abstracțiune de el = albeață bunătate. Metafizic, greŭ de înțeles: științe abstracte, scriitor abstract. Preocupat: spirit abstract. Aritm. Număr abstract, care spune numaĭ cîte unitățĭ sĭnt fără să le spună felu. substantiv neutru Ceĭa ce e abstract, în opoz. cu concret. adverb În mod abstract. Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT abstracttă (abstractți, abstractte) și adverbial 1) (în opoziție cu concret) Care rezultă dintr-un proces de abstracție; care cuprinde trăsăturile generale, detașându-se de raporturile concrete. 2) Care este greu de înțeles din cauza lipsei elementelor concrete. • În abstract a) pe calea deducțiilor logice; b) rupt de realitate. [silabe abs-tract] /<lat. abstractus, germana abstrakt Forme diferite ale cuvantului abstract: abstracttă abstractți abstractte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRÁCT, -Ă adjectiv (< latina abstractus, conform limba franceza abstrait): în sintagmele adjectiv abstract, adverb abstract, cuvânt abstract, determinant abstract, determinare abstractă, enunț abstract, limbă abstractă, parte de vorbire abstractă, prepoziție cu semnificație abstractă, sens abstract, substantiv abstract, structură abstractă și verb abstract (vezi) Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abstract: abstract a. 1. care exprimă calitatea în afară de obiectul ei (o pură creațiune a spiritului): negreață, bunătate; științe abstracte, științe pure ca matematicele, în opozițiune cu cele aplicate; 2. figurat greu de pătruns: e prea abstract; 3. Aritm. care exprimă numărul fără alăturarea obiectului numărat: 1, 2, etc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct, abstractă [Atestat: MAIORESCU, L. 39 / Plural: abstractcți, abstracte / Etimologie: lat abstractus] 1 a Care se poate percepe doar prin procese mentale, de separare și generalizare a însușirilor caracteristice unui grup de obiecte sau de fenomene. 2-3 a, sn (Grm; șîs) Cuvânt abstract Cuvânt cu sensul abstract (1). Forme diferite ale cuvantului abstract: abstractă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct, -ă, abstracți, -e, adjectiv 1. Care este gîndit separat de contextul real, concret, din care face parte. 2. Conceput în mod prea general; greu de înțeles (din lipsă de exemplificări concrelte). Forme diferite ale cuvantului abstract: abstract-ă Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSTRACT: ABSTRACT adjectiv 1. teoretic. (Ipoteze abstract.) 2. conceptual, noțional. (Conținut abstract al unui enunț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct adjectiv masculin (silabe mf. abs-), plural abstrácți; forme singular abstráctă, plural abstrácte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct1 adjectiv masculin, plural abstrácți; forme abstráctă, plural abstrácte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct substantiv neutru (silabe mf. abs-), plural abstrácte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Abstract: Abstract ≠ concret, palpabil, sesizabil Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abstract: abstráct2 substantiv neutru, (elemente) plural abstrácte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSTRACT' ABSTENȚIÚNEabstergéntabstinéntABSTINÉNȚĂAbstractABSTRÁCȚIEABSTRACȚIONÍSMabstracționístabstractísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abstract Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abstract dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • abstract verbál: substantiv care denumește o acțiune, provenit de la un verb prin derivare cu sufixele -eală, -ință și -itură și prin conversiune de la infinitiv sau de la supin – amețeală < ameți + -eală, biruință < birui + -ință, lovitură < lovi + -itură; trecerea < infinitivul trecere, mersul < supinul de mers etc. • abstract al calității: substantiv provenit prin derivare cu sufixe de la un adjectiv – bunătate < bun + -ătate, limpezime < limpede + -ime, simplitate < simplu + -itate etc. ABSTRÁCT abstracttă abstractți, abstractte și adverbial 1 în opoziție cu concret Care rezultă dintr-un proces de abstracție; care cuprinde trăsăturile generale, detașându-se de raporturile concrete. • În abstract a pe calea deducțiilor logice; b rupt de realitate. Abstráct, abstractă [Atestat: MAIORESCU, L. 39 / Plural: abstractcți, abstracte / Etimologie: lat abstractus] 1 a Care se poate percepe doar prin procese mentale, de separare și generalizare a însușirilor caracteristice unui grup de obiecte sau de fenomene. 2-3 a, sn Grm; șîs Cuvânt abstract Cuvânt cu sensul abstract 1. Ipoteze abstract. Conținut abstract al unui enunț. Artă abstract. Ipoteze abstract. Conținut abstract al unui enunț. |
GRAMATICA cuvântului abstract? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abstract. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abstract poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE abstract? Vezi cuvântul abstract desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abstract?[ ab-stract ] Se pare că cuvântul abstract are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL abstract Inţelegi mai uşor cuvântul abstract dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe matematică Număr abstract = număr care nu este însoțit de nici o specificare, care nu exprimă obiecte putînd fi numărate sau măsurate Substantiv abstract = substantiv care numește o însușire sau o calitate, și nu un obiect concret Substantivat, în expresie Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb și denumind acțiunea acestuia Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice și nu de date concrete, rupt de viața reală Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete Artă abstractă = arta care nu caută să reprezinte elementele realității obiective; artă nonfigurativă, abstracționism Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv matematică Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; gramatică substantiv abstract = substantiv care denumește o noțiune abstractă; artă abstractă vezi abstracționism 2 în DN // substantiv neutru Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia În abstract = pe bază de deducții logice; rupt de realitate în abstract = pe bază de deducții logice; exprimat prea general, teoretic; despre un proces de gândire greu de înțeles; matematică număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă abstractă = curent apărut în artele plastice europene la începutul secolul XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism abstract verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia Locuţiune adverbiala În abstract = pe bază de deducții logice și nu de date concrete; rupt de viața reală Care arată calitatea unuĭ lucru făcînd abstracțiune de el = albeață bunătate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL abstract |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta piatră pe capul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul abstract are forma: abstrácte
