 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Hotarat lucru: nu mai apare In cumpana mea si-a parintilor mei Fiul lor Gheorghe, sau fiul lor Stefan Si mie frate drept — Constantin, Sau cum i-au fost spus surorile intai... Croit pe potriva unei ambitii, El nu mai cuteaza sa dea printre noi, Sa-si ceara partea lui de avere — Sa zicem, un cal sau vreo unealta, O tufa de vie sau locul de casa, Sau vreo porecla si asa mai departe, Daca ar fi sa-l porneasca-ntr-o nunta Parintii mei pe vreo coasta de toamna. Dar nici un sfat acum nu mai prinde. Plimbandu-se-n el ca-ntr-un paradis, Nu-l mai ranesc intrebarile noastre, Sau golul ce-l pune-ntre el si parinti, Ca locul furat, pe deal, de o cruce, Pe care o cara-n spinare strabunii Departe in satul lor din vechime. Ci el — nici habar de toate acestea, Si nici vreo idee macar sa-l destepte," Mitul personal poezie de Anatol Codru " si cu ursul Martinica, sub o tufa de urzica. Si urzica ii urzica," Hora mare poezie de Dumitru Matcovschi |
| Definiție din
TÚFĂ, tufe, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Nume generic pentru orice fel de arbust cu ramuri dese, care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori sau de plante erbacee cu rădăcină comună. Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător Împestrițat cu tufe de arini și răchite. BENIUC, vezi 23. Ici-colea tufe de mărăcini jucau înaintea drumeților, la bătaia vîntului și luau în întunericul nopții fel de fel de înfățișări. SANDU-ALDEA, U. P. 85. Lobodele și buruienele crescuse mari, în tufe negre-verzi. EMINESCU, N. 37. Sub tufă cu roșmarin Șede badea și bea vin. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 141. • figurat (Simbolizînd lipsa totală de lucruri, de oameni, de bani) Au rămas cu buzele umflate și cu tufa-n pungă. SBIERA, P. 282. Ceva țoale ori verb reflexiv:un dichis în casa lui, tufă! ISPIRESCU, L. 207. Să fii nevoit să trăiești cu una beteagă pînă la sfîrșitul vieții, și copii, tufă. CREANGĂ, P. 118. Cînd mă trezesc?... tufă-n pungă, tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. I 215. (expresie) Tufă de Veneția = nimic, de loc; nimeni. Tufă-n buzunar = om care n-are bani; calic. Ajungi... să dai mîna cu niște tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. I 1661. • Compus: (botanică) tufă-lemnoasă = arbust din familia leguminoaselor cu flori galbene, cultivat uneori ca plantă decorativă (Caragana frutescens). ♦ figurat Păr mult și des; claie, smoc. Ochii aveau o viață puternică, li se zbăteau neliniștiți în tufele sprîncenelor. CAMILAR, N. II 230. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. SADOVEANU, O. I 374. Își mîngîia capul gol, acoperit de tufe de păr ca zăpada. id. ib II 336. 2. Ramură, creangă. Pe domnescul tron înălțat Cîrma în labe tare-o luase Și cu verzi tufe sta-ncoronat. ALEXANDRESCU, M. 348. ♦ Bîtă, ciomag. Slugile alerg îndată, Pe jupîn îl ciomăgesc, Că e măgar îi arată, Cu tufele-i mulțămesc. ALEXANDRESCU, M. 287. Scoase... Tufă groasă, noduroasă, Și-i trase verb reflexiv:o cinci și șase. TEODORESCU, P. P. 296. 3. (Regional) Alun. Ca să ai mană la vacă... să iei un băț de tufă – alun – și să-l vîri în pămînt. PAMFILE, VĂZD. 89. Fă-mă, doamne, lemn de tufă, Să mă taie mîndra furcă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 368. ♦ Tufan. Cu gogoși de tufă nu se-nnegresc sprîncene. PANN, P. vezi I 51. |
