Ce înseamnă compus: trîmbița-ciobanului?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: trîmbița-ciobanului": mică plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței gentiana ciliata

"Rumania,
Si trimbita rasuna, vitejii se-nmultesc.
Buzestii comandeaza, tatarilor e spaima : "
O noapte pe ruinele tirgovistii poezie de Ion Heliade Radulescu

" Arunca-n zorii desteptarii noastre
Intiiul glas de trimbita de-alarma!
"
Cirlova poezie de Vasile Cirlova

TRÎMBIȚÁ, trîmbițez, verb

I.

1. intranzitiv A suna, a cînta din trîmbiță. Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776.
       • figurat Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30.

2. tranzitiv figurat A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspîndi, a divulga, a bate toba. Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițeazâ imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, vezi 159.