 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Punea negreti albastre pe straniul obraz! In cap purta cu apa un coif de gumelastic... Pe buze-avea un zambet cand dulce, cand sarcastic," Nebunul din Golia poezie de Alexandru Macedonski " Dar pe doamna o iubea! Si-ngropand in coif obrazul Stefan voda-acum plangea!" Voichita lui stefan poezie de George Cosbuc |
| Definiție din
COIF, coifuri, substantiv neutru Acoperămînt de metal (mai rar de piele groasă) pentru protecția capului, purtat în vechime de ostași la luptă. vezi cască. Vin crai cu argintate coifuri. GOGA, P.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 10. Trec sute [de eroi]; iată-i: de oțel le e coiful. MACEDONSKI, O. I 13. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 148. • figurat Cine-și așază Coiful de aur al lunii pe cap? BENIUC, vezi 97. Caschetă de hîrtie (în formă de bicorn) cu care se joacă copiii. [Copiii] își pun... cîte-un coif de hîrtie în cap. CREANGĂ, A. 39. |
