eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala de timpuriu?

Care e locuțiune adverbiala de timpuriu?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de timpuriu":
înainte de data sau de momentul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Ce-i spre dauna =i ru=inea familiei intristate!
Daca timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat,
Atuncea din s`nul meser ar ie=i genii mare e."
Educatie poezie de Gheorghe Asachi

" Dar viata m-a invatat sa ma tem
De dureroase ravagii ilogice.

M-am desprins foarte timpuriu de parinti,
Am trait numai din puterea gandurilor mele,"
Schite pentru umanism proletar poezie de Nicolae Labis

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv

1. Care apare sau se face înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut. Bătrînețea venea timpurie. SADOVEANU, O. I 309. E un amurg de toamnă timpurie. despre BOTEZ, P. O. 43. Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie? IOSIF, P. 37. Frumusețea semănăturilor în acest an de secetă mare provine... și de la timpuria semănătură.

I. IONESCU, despre 270.
       • (Adverbial) S-a însurat timpuriu cu o fată săracă. C. PETRESCU, R. DR. 302. Întocmai cum în zare luceafărul de sară... Pe cerul gol de stele răsare timpuriu, Ca-n zori tot el să steie aprins cel mai tîrziu. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.
       • Locuţiune adverbiala De timpuriu = a) înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut. În anul acela, se pornise de timpuriu iarnă cumplită.

I. BOTEZ, ȘC. 49. Gătind ea toate încă mai de timpuriu decît în duminica trecută. SBIERA, P. 213; b) înainte de a se însera. Noi verb reflexiv:em să plecăm ca să ajungem de timpuriu la mînăstirea Războieni. BOLINTINEANU, O. 282.

2. (Despre fructe sau legume) Care se coace sau devine bun de mîncat înainte de timpul obișnuit sau înaintea altor varietăți de aceeași natură; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decît la timpul obișnuit sau înaintea celorlalți copaci. Albinele și-au început dulce zumzet la copacii timpurii: la corn, la ulm, la plopi și la sălcii. SADOVEANU, O. VI 399. Ca niște viorele Și timpurii brîndușele. CONACHI, P. 217.