eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala în pîlcuri mai rar în pîlc sau pîlcuri-pîlcuri?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala în pîlcuri mai rar în pîlc sau pîlcuri-pîlcuri?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în pîlcuri mai rar în pîlc sau pîlcuri-pîlcuri":
în grup





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" in sfirsit, de Boboteaza, cind se deschid cerurile si joaca toate comorile pamintului, s-a hotarit o vinatoare mai mare, departe, sub munte. Se ivise undeva o hoarda de mistreti. Ciopoare de ciule se lasau de la goluri spre poala codrului dupa mladitc fragede si ierburi pastrate sub zapezi. Urcam numai 3 barbati: printul, un urs cu barba rosie, varul sau, un urias butoi plin cu rachiu, si cu mine. Domnita Irina, fie capriciu, fie, cum pretindea ea, oboseala, a ramas la castel.
Era un timp stralucit. Ziua, lucea soarele nestingherit. Zapada cristalizase intr-o coaja tare si groasa de citeva palme sub un vazduh cu aerul cristalin, inghetat si el. Noaptea, luna magica da ca in vis ocol domeniului, scotind pe rind din intuneric fiecare pilc sombm de brazi, fiecare colt al castelului batrin, fiecare cotitura a aleilor.
Intr-o seara din acestea feerice, in ajunul plecarii, iesisem in parc. Dar in loc sa ma plimb, ma apucasem sa plasmuiesc intr-un bloc de zapada silueta domnitei, in tunica scurta, brate goale si tolba cu sageti in spate."
Caprioara din vis poezie de Vasile Voiculescu

" - Nu-i nimic. Zici asa pe deasupra o blagoslovenie din ce tii minte. Ca trebuie sfintite crucea si prescura data pomana apelor de sufletul mortului. Sa fie si iezerul multumit cu ceva si sa se indure.
Repede, crucea strunjita din topor fu infipta pe mal in fata pilcului de haine ale mortului La picioarele ei fu rinduita azima. Popa, rascolit, gasi in amintire frinturi de molitve, ectenii si psalmi, impletite cu rugaciuni, cu care cersi milostivire pentru sufletul inecatului, si dezlegare din legaturi si greseli, cerindu-l inapoi spre ingropare crestineasca.
Norodul ingenuncheat pe malul lacului, indaratnic, se batu indelung cu fruntea de pamint. inchinind tarina cu lacrimi imbelsugate. Apoi urma binecuvintarea turtei in care ardeau infipte cinci luminari, patru in cruce la cele patru colturi si una ca un miez in mijloc."
Lacul rau poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PÎLC, pîlcuri, substantiv neutru

1. Grup mic și neorganizat de oameni (vezi ceată), mai rar, de păsări (vezi stol), de animale (vezi turmă), uneori și de plante sau de alte lucruri. a) (În legătură cu oameni) Pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pîlc de oameni, fluierînd de zor parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. REBREANU, R. II 107. Un pîlc de soldați trecu pe sub ferestre, mergînd drept prin băltoacele de apă. despre ZAMFIRESCU, R. 36. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin. COȘBUC, P. I 47. b) (În legătură cu păsări zburătoare) De-afară, cînd depărtate, cînd aproape de tot, chiar deasupra pavilioanelor, veneau zvonurile de jale ale pîlcurilor întunecoase de ciori. SADOVEANU, O. VI 255. Un pîlc întreg de pasări pierzîndu-se-n apus. EMINESCU, O. I 114. c) (În legătură cu plante) Calul mă aștepta la scară, Ungă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. VI 646. Pe pietrișul roșu-n parc Zboară pîlcuri frunze roșii. ARGHEZI, vezi 34. Jos în vale, schitul se tupila după dese și înalte pîlcuri de verdeață. HOGAȘ, M. N. 151. d) (În legătură cu alte elemente) Prin cer, treceau, unul după altul, minați de-un vînt, pîlcuri de nouri roșii. CAMILAR, N. I 120. Prin albastrul limpede, pîlcuri de nour ași albi lunecau ca niște bucăți de zăpadă. Lumina se strecura pieziș prin ramuri verzi. SADOVEANU, O. IV 78. Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare Prin pîlcuri lungi de praf întunecate. IOSIF, P. 26.
       • Locuţiune adverbiala În pîlcuri (mai rar în pîlc) sau pîlcuri-pîlcuri = în grup. În fața cîrciumii, pe prispă și în uliță, pîlcuri

– pîlcuri de oameni închinau. REBREANU,

I. 36. În pîlc sorțarii sînt porniți La drum; din mers, cu ochi mîhniți, Mereu ei caută spre sat, Și foc de greu li-i apăsat Amarul suflet. NECULUȚĂ, Ț. despre 100. Hora se sparge în pîlcuri, mulțimea se-mparte pe cărări. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.

2. (Învechit) Unitate militară formată dintr-un anumit număr de ostași; ceată, stol. Pîlcuri de cavalerie treceau pe după înălțimile ușoare, resfirîndu-se și strîngîndu-se. SADOVEANU, O. VI 243.
       • Locuţiune adverbiala În pîlcuri (-pîlcuri). [Mihai] împărți poporul în pîlcuri-pîlcuri, și le puse căpitani tot unul și unul. ISPIRESCU, M. vezi

10. La dreapta, sub pădure, romînă oaste-apare în pîlcuri și în cete pe cîmp orînduită. ALECSANDRI, P. III 220.