Ce înseamnă locuțiune adverbiala prin absurd?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala prin absurd": admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă

" Pe schele s-aprind norii si calfelor li-e sete,
Si Tur nul creste-ntruna, absurd si in zadar.
Jos s-au plodit guzganii si-l rod la temelie,"
Ultimul Babilon poezie de Arcadie Suceveanu

" Mii surle. Lespezi casca. Sar sigilii.
Si peste un facut, absurd regat
Un palid oaspe calca, din Sicilii.

O, frate carvunar, intreg traiesti!"
Balcescu traind poezie de Ion Barbu

ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adjectiv Care contrazice gîndirea logică; care nesocotește legile naturii și ale societății; care este contrar bunului simț. După un moment de mînie absurdă se hotărî să plece. BART, E. 216. [Nimeni] nu va putea să nu fie influențat de ritmul, de limba, de versul, de rima lui Eminescu... A fugi de influența lui Eminescu; în acest sens ar fi tot așa de absurd ca a fugi de limba romînească. GHEREA, ST. Hristos I 219.
       • Locuţiune adverbiala Prin absurd = prin admiterea unui raționament fals sau a unei premise false. Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr prin dovedirea că nici un alt punct de vedere afară de cel propus nu se poate susține, că oricare altul duce la consecințe evident false.