eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala prin bună învoială?

Care e locuțiune adverbiala prin bună învoială?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala prin bună învoială":
prin bună înțelegere




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" rugare sa nu va pese, Ca noi suntem ca izvorul si ca fantana. Si cum ni-i copila ca floarea cea de rasarita Catre soarele cel a doi parinti, inca luminand cu fata, Noi am imbracat-o in zilele cele noi si sfinte ca dimineata, Cu feciorul cel mandru si drag sa se marite. Asa ca, daca a zbarnait sageata si vi s-a aratat norocul cu
steaua in frunte, E chip sa legam chef de invoiala si sa zidim nunta.
intai e nunta. Boala tuturor, De care molipsiti suntem cu totii. Si-i o rascoala nunta. Sar nepotii, Zvarlindu-ne din tron, tronand feciori."
Nunta poezie de Anatol Codru

" Celelalte femei chicotira, dindu-si cu coatele.
in sfirsit, sfatul mosului izbuti. Se cazu la invoiala sa se trimita dupa Berbecea, cu rugamintea sa urce la tamazlic unde un boier de la Bucuresti il pofteste sa-i fie calauza in munte.
- Platesc cit o cere, ma amestecai eu."
Misiune de incredere poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNVOIÁLĂ, învoieli, substantiv feminin

1. Înțelegere, învoire, convenție, aranjament, pact. Această învoială a oamenilor a se opri de la unele fapte firești și pe altele a le face ca să poată trăi împreună se numește contract social. BĂLCESCU, O. I 355. Știi învoiala care o ai cu stăpînul nostru. ȘEZ. IX 68.
       • Locuţiune adverbiala Prin bună învoială = prin bună înțelegere.
       • Expresia: A face (sau a cădea, a sta la) învoială = a se învoi, a se înțelege, a fi de acord. Am fost silit să stau la învoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N.

7. Să facem între noi o învoială. ODOBESCU, S. III 45.

2. Tîrg, tocmeală; prin extensie angajare, contract. Astăzi se hotărăște simbria și se reînnoiește învoiala cu stăpînul. EMINESCU, N. 141.
       • (În orînduirea burghezo-moșierească) Învoială (agricolă) = contract agricol cu caracter de exploatare între moșier sau arendaș și țăranii muncitori. N-au cu cine face învoielile, că arendașii de páici sînt morți. DUMITRIU, N. 122. Miron Iuga lăsase baltă la Amara pregătirea învoielilor pentru munca pămînturilor. REBREANU, R. I 255. Învoielile agricole, deși sînt obligațiuni de natură civilă, sînt executate, la nevoie, de către autorități, manu militari (= cu ajutorul armatei), ca și așa-numita, în dreptul penal, «munca silnică». CARAGIALE, O. III 181.

3. (Rar) Permisie, voie, îngăduire.