eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune de oțel?

Care e locuțiune de oțel?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune de oțel":
foarte tare




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si intr-o larga revarsare,
Ca un otel batut, sclipeste...
S-oprit pe loc, ca-n aiurire"
Ioan Damaschin poezie de Alexei Mateevici

" .. .Si taurul cu tancul prins pe zari, Cand impuscau fantanile in luna Ciuturi de lacrimi Si amenintari...
Or, Gheorghe a fugit atunci din el, Intr-un vecin cu trei feciori in carne, Ce-aveau, arand, sa intre in otel Si sa-l rastoarne.
Ci fieru-n branci curgea impins de casti, Prin aratura, grajduri, prin feresti..."
Mitul probabil poezie de Anatol Codru
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
OȚÉL, (2) oțeluri și (3,

4) oțele, substantiv neutru

1. Aliaj de fier cu maximum 1,75%carbon, eventual și cu alte metale sau metaloizi, întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea, elasticitatea lui. Omul săltă arma de oțel oxidat in palmă. C. PETRESCU, C. vezi 286. Scoase... din traistă-i un cuțit de oțel. COȘBUC, P. I 231. Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90. Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc. Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat, (în metafore și comparații) Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145. Prometheus va ști să puie in fața verb reflexiv:ăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. Hristos II 127.

2. (Numai la plural ) Diverse sorturi de oțel (1); prin extensie obiecte fabricate din acest aliaj (uneori și din alte metale). Și el e emirul și are-n tezaur oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142.

3. (Numai la plural ) Ținte, cuie mici cu capul lat și strălucitor. Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65.

4. (Învechit, numai la plural ) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. Întinde pușca, trage oțelele și verb reflexiv:ea să sloboadă. SBIERA, P. 229. Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele.

I. IONESCU, M. 712. El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S.

5.
       • Expresia: (Rar) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii. Ieși afară... și te du în oțelele puștii verb reflexiv:eunui vînător. ISPIRESCU, L. 209. (Neobișnuit) A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. Așa sîntem noi, partea femeiușcă... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341.
♦ (Învechit și arhaizant, numai la plural ) Pușcă, flintă, pistol. În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51.