eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă mai ales în expresie, construit cu verbele «a fi», «a se face», «a ajunge», «a rămîne» de rîs sau de rîsul lumii?

Care e înțelesul expresiei mai ales în expresie, construit cu verbele «a fi», «a se face», «a ajunge», «a rămîne» de rîs sau de rîsul lumii?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mai ales în expresie, construit cu verbele «a fi», «a se face», «a ajunge», «a rămîne» de rîs sau de rîsul lumii":
de ocară, de batjocură; ridicol





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dinsa glume?
O fac de ris si-i scot eu nume?
Ori ies, gatita-n ciuda ei, in lume?"
Dusmancele poezie de George Cosbuc

" Sa-nfrini, cu grija zilelor de miine,
Nelegiuitul ris al lacomiei -
Si din prinosul roadelor cimpiei"
1908 poezie de George Topirceanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RÎS2, (rar) rîsuri, substantiv neutru

1. Acțiunea de a rîde și rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mișcare caracteristică a gurii, însoțită de un sunet specific, nearticulat. Pățania doamnei Lungeanu cu Veta dumneaei a stîrnit un rîs general. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 88. Califul nu și-a mai putut stăpîni rîsul și a rîs cu mare poftă. CARAGIALE, P. 140.
       • (Urmat de determinări care arată felul, caracteristica) Flăcăul părea tot cel de odinioară, cu glumele-i felurite, cu rîsu-i puternic. SADOVEANU, O. VII 307. Izbucniră într-un rîs gălăgios. REBREANU, R. I 131. Prin rîsuri cu hohote ele răscumpără lungile ore de tăcere. ODOBESCU, S. III 19.
       • (În construcții hiperbolice) Dănilă... se strica de rîs. CREANGĂ, P. 53. Băieții leșinau de rîs. id. ib. 306.
       • figurat De la pajiștile cu rîsuri în mii de fețe ale florilor... trebuia Jderul cel mititel să-și ia rămas bun. SADOVEANU, forme J. 86.

2. (Mai ales în expresie, construit cu verbele «a fi», «a se face», «a ajunge», «a rămîne») De rîs (sau de rîsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol. Am auzit c-o să rămînem de rîsul lumii. DUMITRIU, N. 24. Amîndoi se legară cu ață la deget și-și făcură nod la batistă, ferindu-se să spuie aceasta unul celuilalt, de teamă să nu se facă de rîs. BASSARABESCU, vezi 42. Nu, nu verb reflexiv:eau s-ajung de rîsul lumii. DELAVRANCEA, O. II 346. Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul În ochii unui luptător. COȘBUC, P. I 194. Mă tem că m-oi face de rîs. CREANGĂ, P. 195. A face (pe cineva) de rîs (sau de tot rîsul) = a face ca cineva să ajungă de rîsul lumii (vezi compromite) sau a atrage (printr-o purtare nedemnă) batjocura asupra persoanelor care răspund de tine. Spune cîte-o vorbă de ne face de tot rîsul și ocara. SADOVEANU, O. VIII 223. Se vorbiră... să facă pe fratele lor cel mic de rîs și de ocară. ISPIRESCU, L. 37. A lua (pe cineva) în rîs = a-și bate joc (de cineva). Îl durea la inimă cînd îl luau în rîs. ISPIRESCU, L. 37. A-și face rîs de cineva (sau de ceva) = a-și bate joc de cineva sau de ceva. Își face rîs de țara noastră cea blagoslovită. SADOVEANU, O. VII 135. verb reflexiv:ei să-și facă dracul rîs de mine. CREANGĂ, P. 154. Auzi, să-și facă el rîs de lucrul meu! ALECSANDRI, T. 274.
♦ Sunet în cascade, scos de unele păsări. Eu ascultam în pădure rîsul hulubului sălbatic. SADOVEANU, O. VIII

15.