eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă mașină de substantiv?

Care e mașină de substantiv?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mașină de substantiv":
mașină utilizată pentru scrierea mecanică a lucrărilor; este constituită dintr-un sistem de litere metalice, acționate de obicei prin apăsare pe claviatură, dintr-un suport mobil pentru hârtie și dispozitive auxiliare montate într-un șas






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Inainte de momentul cand... — Dar visul meu cumplit
Daca scris e sa ramana un biet vis neimplinit,
Din adancul ei cel umed, cu aceeasi nendurare"
Visul fatal poezie de Alexandru Macedonski

" In poezie nu am mister uri...
Tot ce-am scris este rationat!
Proza rimata, curata proza,"
Raspuns la cativa critici poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SCRIS2, (5) scrise, substantiv neutru

1. Reprezentare prin semne grafice a sunetelor și a cuvintelor dintr-o limbă; scriere (1). Evoluția scrisului. Raportul dintre scris și vorbire. ▭ Vedeți că toate... se sfîrșesc cu «sară», dar, precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I

5.
       • locuțiune adjectiv și adverb (În opoziție cu verbal) În scris = scris, notat (pe hîrtie). Dă-mi în scris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele. CARAGIALE, O. I 154.

2. Fel propriu de a scrie al cuiva; scriere, scriitură. Pe un plic e scrisul mare, puțin aplecat, al nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. Îi recunoscu scrisul înainte de a desface plicul. C. PETRESCU, Î. II 151. Ea, dac-o primea, Scrisu-i cunoștea, Mult se bucura. TEODORESCU, P. P. 464.

3. (Popular) Notare, consemnare, comunicare scrisă; prin extensie hîrtie, document scris (sau tipărit); scrisoare, înscris. Ce urmează după obiceiul pămîntului, n-are nevoie de scris. DELAVRANCEA, O. II 137. Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea. TEODORESCU, P. P. 509.
       • figurat [Eminescu] avea aerul unui sfînt tînăr, coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. CARAGIALE, N. S. 9.

4. Acțiunea de a scrie, de a redacta o compoziție de orice fel. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132.
♦ Activitatea de scriitor, de publicist. Toată lucrarea noastră publică acum este numai scrisul prin jurnale streine și romînești. GHICA, A. 468.

5. (De obicei la plural ) Ceea ce spune, relatează, demonstrează cineva într-o scriere de orice fel. Se apucase să aștearnă pe hîrtie lucruri curioase... Toți făceau haz de scrisele lui. SADOVEANU, E. 103. Teofil Steriu nu mai tăiase o carte de douăzeci de ani. Ce putea să afle din scrisul altora? C. PETRESCU, C. vezi 143. Pe cînd ei beau și se înveseleau... bâtîndu-și joc de scrisele împăratului... se ivi o umbră. ISPIRESCU, L. 143.