eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă piei din fața mea! sau din ochii mei!?

Care e înțelesul expresiei piei din fața mea! sau din ochii mei!?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "piei din fața mea! sau din ochii mei!":
pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! imperativ persoană 2 singular și: piei – latina perire





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" de universul fara aparare
ce va pieri in ochiul meu inchis.
"
Ochiul inchis poezie de Ana Blandiana

" Mii de glasuri striga... Luna bucuroasa Dintr-un nor de aburi pare mai voioasa;

Stelele de aur mai cu foc lucesc Si-n adancul noptii vaile mugesc:
— "Astfel e romanul, astfel sa pierim, Si-n caderea noastra chiar sa ne marim!"
TEPES SI SOLII"
Visul lui stefan cel mare poezie de Dimitrie Bolintineanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PIERÍ, pier, verb IV. intranzitiv

1. A muri, a se prăpădi (de moarte năprasnică). Măcar că era cea mai mare știucă din balta lui Iftode, pierise. SADOVEANU, Î. A. 33. Vitele începură a pieri de foame. SANDU-ALDEA, despre N. 243. Sînt douăzeci și șapte de ani încheiați de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. DELAVRANCEA, O. II

14. Iacob Eraclid pierise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137. Toată pasărea pe limba ei piere.
       • (Prin exagerare) S-a oprit la verb reflexiv:eo ușă să strige că piere de foame și frig. SADOVEANU, O. VIII 155.
♦ (În construcții negative) A fi în primejdie. Cu moș Nichifor Țuțuian nu piere nimene la drum. CREANGĂ, P. 125.
       • Expresia: Nu piere lumea (dacă nu...) = nu se întîmplă nici o nenorocire, nu-i nici o catastrofă (dacă nu...). Ia mai pune-ți pofta la o parte, că doar nu piere lumea. CREANGĂ, P. 315. Vom merge altă dată [la teatru], că nu piere lumea. ALECSANDRI, T. 329. Fierul (sau lucrul) rău nu piere, se spune în ironie ca o consolare aceluia care se sperie și se vaită în împrejurări dificile. Lucrul rău nu piere cu una, cu două. CREANGĂ, A. 16.
♦ A se nimici, a dispărea din lume. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. Ele pier. BĂLCESCU, O. I 144.
♦ (Despre vegetație) A se ofili, a se usca. Floarea piere, viața trece! ALECSANDRI, P. I 123. Mi-a pierit iarba pe luncă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 369.

2. (Despre senzații, stări fizice etc.) A se micșora, a slăbi, a se stinge. Puterile acestuia piereau. PAS, Z. I 117. Zînei i-a părut d-aiunci Că i-a pierit norocul. COȘBUC, P. 69. Puterea din mine piere. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 214.
       • Expresia: A-i pieri (cuiva) glasul = a nu mai putea spune o vorbă, de emoție; a nu mai avea ce spune din lipsă de argumente.

3. A dispărea pe neașteptate sau pe negîndite din fața cuiva, a se face nevăzut. Peste cîteva clipe expresul pieri în întunericul nopții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î.

8. Ale iernii flori măiestre au pierit ca încântarea unui vis de pe ferestre. NECULUȚĂ, Ț. despre 124. Du-te de vezi unde e Ileana... A ieșit și nu știu unde a pierit. SLAVICI, N. I 74. Stelele piereau pe rînd. NEGRUZZI, S. I 57. fp (La imperativ, de obicei întărit prin «din fața mea», «din ochii mei» etc.) Piei dinainte-mi, spurcatule. SADOVEANU, O. VII 98. Du-te unde verb reflexiv:ei, Pieri din ochii mei, Pieri-mi dinainte, Fată fără minte! COȘBUC, P. II 146. Pieriți din ochii mei că vă ieu de fugă cu calu. ALECSANDRI, T. I 171.

– Forme gramaticale: imperativ persoană persoana a doua singular: tu pieri și (mai ales) piei.

– prezent industrie și: (regional) piei, prezent conjuncție persoană 1 și 2 să piei (ISPIRESCU, L. 44), persoană 3 să pieie.