 | as |
|
| Pieri [ pi-e-ri ] VEZI SINONIME PENTRU pieri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pieri în mai multe dicționareDefinițiile pentru pieri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pieri (forma la infinitiv) A pieri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIERI: PIERÍ, pier, verb IV. intranzitiv 1. A muri, a se prăpădi (de moarte năprasnică). Măcar că era cea mai mare știucă din balta lui Iftode, pierise. SADOVEANU, Î. A. 33. Vitele începură a pieri de foame. SANDU-ALDEA, despre N. 243. Sînt douăzeci și șapte de ani încheiați de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. DELAVRANCEA, O. II 14. Iacob Eraclid pierise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137. Toată pasărea pe limba ei piere. • (Prin exagerare) S-a oprit la verb reflexiv:eo ușă să strige că piere de foame și frig. SADOVEANU, O. VIII 155. ♦ (În construcții negative) A fi în primejdie. Cu moș Nichifor Țuțuian nu piere nimene la drum. CREANGĂ, P. 125. • Expresia: Nu piere lumea (dacă nu...) = nu se întîmplă nici o nenorocire, nu-i nici o catastrofă (dacă nu...). Ia mai pune-ți pofta la o parte, că doar nu piere lumea. CREANGĂ, P. 315. Vom merge altă dată [la teatru], că nu piere lumea. ALECSANDRI, T. 329. Fierul (sau lucrul) rău nu piere, se spune în ironie ca o consolare aceluia care se sperie și se vaită în împrejurări dificile. Lucrul rău nu piere cu una, cu două. CREANGĂ, A. 16. ♦ A se nimici, a dispărea din lume. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. Ele pier. BĂLCESCU, O. I 144. ♦ (Despre vegetație) A se ofili, a se usca. Floarea piere, viața trece! ALECSANDRI, P. I 123. Mi-a pierit iarba pe luncă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 369. 2. (Despre senzații, stări fizice etc.) A se micșora, a slăbi, a se stinge. Puterile acestuia piereau. PAS, Z. I 117. Zînei i-a părut d-aiunci Că i-a pierit norocul. COȘBUC, P. 69. Puterea din mine piere. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 214. • Expresia: A-i pieri (cuiva) glasul = a nu mai putea spune o vorbă, de emoție; a nu mai avea ce spune din lipsă de argumente. 3. A dispărea pe neașteptate sau pe negîndite din fața cuiva, a se face nevăzut. Peste cîteva clipe expresul pieri în întunericul nopții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 8. Ale iernii flori măiestre au pierit ca încântarea unui vis de pe ferestre. NECULUȚĂ, Ț. despre 124. Du-te de vezi unde e Ileana... A ieșit și nu știu unde a pierit. SLAVICI, N. I 74. Stelele piereau pe rînd. NEGRUZZI, S. I 57. fp (La imperativ, de obicei întărit prin «din fața mea», «din ochii mei» etc.) Piei dinainte-mi, spurcatule. SADOVEANU, O. VII 98. Du-te unde verb reflexiv:ei, Pieri din ochii mei, Pieri-mi dinainte, Fată fără minte! COȘBUC, P. II 146. Pieriți din ochii mei că vă ieu de fugă cu calu. ALECSANDRI, T. I 171. – Forme gramaticale: imperativ persoană persoana a doua singular: tu pieri și (mai ales) piei. – prezent industrie și: (regional) piei, prezent conjuncție persoană 1 și 2 să piei (ISPIRESCU, L. 44), persoană 3 să pieie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIERI: PIERÍ, pier, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ființe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). • (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetație) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzații etc.) A lua sfârșit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. • Expresia: A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se șterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-și reduce intensitatea până la dispariția totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neașteptate) din fața cuiva sau de undeva, a ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva. • Expresia: Piei din fața mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [imperativ persoană persoana a doua singular: tu și: piei] – latina perire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIERI: PIERÍ, pier, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ființe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). • (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetație) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzații etc.) A lua sfârșit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. • Expresia: A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se șterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-și reduce intensitatea până la dispariția totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neașteptate) din fața cuiva sau de undeva, a ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva. • Expresia: Piei din fața mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [imperativ persoană persoana a doua singular: tu și: piei] – latina perire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIERI: PIERI verb 1. a dispărea, (figurat) a o șterge, (familial figurat) a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a pieri fără urmă.) 2. a dispărea, a se pierde, (regional) a se prăpădi, (figurat) a se mistui, a se scufunda. (A pieri în noapte.) 3. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livresc) a repauza, (învechit și popular) a se săvîrși, (învechit și regional) a se pristăvi, (învechit) a se proslăvi, (ironic) a crăpa, a plesni, (învechit și regional ironic) a se sparge, (figurat și fam.) a se curăța, (figurat) a adormi, (livresc figurat) a expira, (învechit și popular figurat) a pica, (învechit și regional figurat) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (Cînd a pieri?) 4. a cădea, a muri. (A pieri la datorie.) 5. a apune, a asfinți, a coborî, a dispărea, a se pleca, (livresc) a declina, (rar) a scădea, (popular) a scăpăta, a sfinți, (figurat) a se culca, a se scufunda. (Soarele pieri după deal.) 6. a dispărea, a se risipi. (Noaptea a pieri.) 7. a dispărea, (rar) a sări. (I-a pieri somnul.) 8. a înceta, a se sfîrși. (Fericirea lui a pieri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pieri: pierí (piér, ít), verb – 1. A dispărea. – 2. A muri. – 3. A muri năprasnic, a sucomba. – Variante mold. peri. Mr. cher, chirire, megl. per, periri. latina pĕrῑre (Pușcariu 1313; Candrea-Dens., 814; REW 6415), conform italiana perire, prov., cat. perir, limba franceza périr, spaniolă, portugheză perecer. Cuvînt de uz general (ALR, II, 286-7). – derivat piericiune (variantă periciune), substantiv feminin (dispariție, moarte), pe care Candrea îl trimite, probabil fără motiv, la latina peritiōnem; pericios (variantă piericios), adjectiv (vătămător, stricător), pe care Tiktin îl consideră în mod echivoc ca format după latina pernĭciōsus; pieire, substantiv feminin (pierdere, moarte), infinitiv fals în loc de pierire, cu pierderea lui r ca în pieri › piei; pierit (variantă perit), adjectiv (dispărut, sfîrșit; palid); pierit, substantiv neutru (sifilis); pieritor, adjectiv (mortal, caduc); nepieritor, adjectiv (imortal); pieritură, substantiv feminin (căzătură, mortăciune; Transilvania, semănătură cu plante pipernicite, rare); răspieri, verb (a dispărea), rar. Forme diferite ale cuvantului pieri: piér pieriít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pieri: pierí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pier, persoana a doua singular: tu pieri, persoana întâi plural: noi pierím, imperfect persoana a treia singular: el / ea piereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural piáră; imperativ persoana a doua singular: tu piei, persoana a doua plural: voi pieríți, negație persoana a doua singular: tu nu pierí; gerunziu pierínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pieri: pierí (a pieri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pier, persoana a doua singular: tu pieri, persoana întâi plural: noi pierím, imperfect persoana a treia singular: el / ea piereá; conjunctiv prezent 3 să piáră; imperativ persoana a doua singular: tu piei, negație nu pierí, persoana a doua plural: voi pieríți; gerunziu pierínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIERI: PIERÍ verb vezi asasina, omorî, suprima, ucide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pieri: pieri verb vezi ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PIERI' PIÉRDEREpierdevarăPIERDÚTPIERDÚTĂPIERÍPIERICIÓSPIERICIÚNEpierídăPIERÍDE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pieri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pieri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Răufăcătorul a pieri fără urmă. A pieri în noapte. Cînd a pieri? 4. A pieri la datorie. Soarele pieri după deal. Noaptea a pieri. I-a pieri somnul. Fericirea lui a pieri. A pieri în noapte. Pierí a pieri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pier, persoana a doua singular: tu pieri, persoana întâi plural: noi pierím, imperfect persoana a treia singular: el / ea piereá; conjunctiv prezent 3 să piáră; imperativ persoana a doua singular: tu piei, negație nu pierí, persoana a doua plural: voi pieríți; gerunziu pierínd. |
GRAMATICA cuvântului pieri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pieri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pieri poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pieri? Vezi cuvântul pieri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pieri?[ pi-e-ri ] Se pare că cuvântul pieri are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pieri Inţelegi mai uşor cuvântul pieri dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = nu se întîmplă nici o nenorocire, nu-i nici o catastrofă dacă nu A-i pieri cuiva glasul = a nu mai putea spune o vorbă, de emoție; a nu mai avea ce spune din lipsă de argumente A-i pieri cuiva glasul sau graiul, piuitul ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a a nu mai putea scoate o vorbă de emoție, de frică etc Piei din fața mea! sau din ochii mei! = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! imperativ persoană persoana a doua singular: tu și: piei – latina perire A-i pieri cuiva glasul sau graiul, piuitul ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a a nu mai putea scoate o vorbă de emoție, de frică etc Piei din fața mea! sau din ochii mei! = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! imperativ persoană persoana a doua singular: tu și: piei – latina perire |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pieri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A călca pe cineva pe opinci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
