eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă propoziție relativă și substantivat, forme?

Care e propoziție relativă și substantivat, forme?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "propoziție relativă și substantivat, forme":
a propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b propoziție atributivă




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" O strig in relativ
Si relativ e surda...
Mai e si un voal,"
Contur de armonie poezie de Ion Vatamanu

"
Purtam fiecare-un absurd relativ ;
Absurzi mi-ati parut la program cordon bleu""
Vers liber poezie de Virgil Gheorghiu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adjectiv

1. Care se referă, se raportă la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. Date relative la situația economică a țării noastre.
       • (gramatică) Pronume relativ = pronume care face legătura între propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă = propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ.
       • locuțiune prepoziție Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... Orice primiți de la Costică relativ la venirea lui, rog să-mi faceți și mie cunoscut. CARAGIALE, O. VII 29.

2. (În opoziție cu absolut) Care are o valoare dependentă de anumite condiții sau în funcție de punctul de vedere al cuiva. Frumosul este o noțiune relativă. ▭ Clasificarea oamenilor in pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. Hristos II 299. Driturile capatate au sfințenia lor relativă. RUSSO, S. 157.
       • Adevăr relativ vezi adevăr. Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără ca să poată preciza cu exactitate data.
♦ Care depinde de un termen fără care ar fi fără sens. Mișcarea în sensul din cinematică e relativă, fiindcă nu are sens fără indicarea corpului la care se referă.
♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. A avut o viață relativ liniștită. SADOVEANU, E. 234. Am stat ș-am gîndit la soarta relativ bună pe care și-ar putea-o asigura un poet care s-ar deda la fabricarea versurilor de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 225.

3. Care privește relația dintre termeni considerați independent de această relație. Poziția relativă a două corpuri.
♦ Care nu există decît în relație cu altceva. După unele teorii idealiste spațiul ar fi relativ.