 | as |
|
| Relativ [ re-la-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU relativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului relativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru relativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adjectiv 1. Care se referă, se raportă la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. Date relative la situația economică a țării noastre. • (gramatică) Pronume relativ = pronume care face legătura între propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă = propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ. • locuțiune prepoziție Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... Orice primiți de la Costică relativ la venirea lui, rog să-mi faceți și mie cunoscut. CARAGIALE, O. VII 29. 2. (În opoziție cu absolut) Care are o valoare dependentă de anumite condiții sau în funcție de punctul de vedere al cuiva. Frumosul este o noțiune relativă. ▭ Clasificarea oamenilor in pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. Hristos II 299. Driturile capatate au sfințenia lor relativă. RUSSO, S. 157. • Adevăr relativ vezi adevăr. Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără ca să poată preciza cu exactitate data. ♦ Care depinde de un termen fără care ar fi fără sens. Mișcarea în sensul din cinematică e relativă, fiindcă nu are sens fără indicarea corpului la care se referă. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. A avut o viață relativ liniștită. SADOVEANU, E. 234. Am stat ș-am gîndit la soarta relativ bună pe care și-ar putea-o asigura un poet care s-ar deda la fabricarea versurilor de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 225. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independent de această relație. Poziția relativă a două corpuri. ♦ Care nu există decît în relație cu altceva. După unele teorii idealiste spațiul ar fi relativ. Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adjectiv 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. • (gramatică) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, forme) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. • locuțiune prepoziție Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. • Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din limba franceza relatif, latina relativus, italiana relativo, germana relativ. Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adjectiv 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. • (gramatică) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, forme) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. • locuțiune prepoziție Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. • Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din limba franceza relatif, latina relativus, italiana relativo, germana relativ. Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru relativ: *relatív, -ă adjectiv (latina relativus. vezi core- și super-lativ). Privitor, în relațiune (în raport) cu, despre: chestiunĭ relative la apărarea țăriĭ. A căruĭ noțiune e legată de alta: tată și fiŭ îs terminĭ relativĭ. Contingent, proporțional, comparativ (nu absolut): fie-care are valoarea luĭ relativă; om e un termin absolut, ĭar tată e un termin relativ; muntele e în repaus absolut față de pămînt și relativ față de univers. gramatică Care se raportă la un nume precedent: care e un pronume relativ, propozițiunea care începe cu care e relativă. muzică Tonurĭ relative, tonurĭ majore și minore care aŭ la cheĭe tot acel număr de diejĭ orĭ de benolĭ: tonu minor e la un ton și jumătate deasupra relativuluĭ luĭ minor. filozofie Lucru relativ (în opoz. cu absolut). adverb În privința unuĭ lucru saŭ persoane, despre: a vorbi relativ la școală. Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV, -Ă adjectiv 1. Care se raportă, se referă la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raportă la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă (și substantiv feminin ) = propoziție subordonată introdusă prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotărâte; propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 2. Care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ♦ Valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (fizică) Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. 3. Care nu există decât în relație cu altceva. // adverb Aproximativ, aproape. [< limba franceza relatif, italiana relativo, latina relativus]. Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV, -Ă I. adjectiv 1. care există în cadrul unor relații concrete; condiționat, limitat. 2. care este în raport, în relație cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă (și substantiv feminin) = propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 3. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. • valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (fizică) mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. II. adverb aproximativ, aproape. (< limba franceza relatif, latina relativus, italiana relativo, germana relativ) Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru relativ: relativ a. 1. care are o relațiune sau un raport cu: fraude relative la băuturi; 2. se zice de numele a căror noțiune atrage o alta: cauză și efect sunt termeni relativi; 3. contingent, accidental, variabil, în opozițiune cu absolut: om e un termen absolut, tată e un termen relativ; 4. gramatică care se rapoartă la un nume precedent: pronume relative. ║ n. în filozofie, ceeace este opus absolutului. ║ adverb cu privire la. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV2 relativă (relativi, relative) 1) Care constituie sau implică o anumită relație. 2) Care prezintă o relație; aflat în raport reciproc. Dimensiuni relative. 3) Care există numai în relație cu altceva. 4) (despre mărimi fizice) Care are valoarea dependentă de un sistem de referință. Mișcare relativă. /<fr. relatif, latina relativus, germana relativ Forme diferite ale cuvantului relativ: relativă relativi relative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza relatif, italiana relativo, latina relativus): în sintagmele adjectiv pronominal relativ, adverb relativ, construcție infinitivală relativă, pronume relativ, propoziție relativă, subordonată relativă, superlativ relativ, timp relativ și verb tranzitiv relativ (vezi). Forme diferite ale cuvantului relativ: relativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATIV adjectiv, adverb 1. adjectiv privitor, referitor. (O problemă relativ la...) 2. adverb aproximativ. (O idee relativ nouă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RELATIV: RELATÍV1 adverb Mai mult sau mai puțin O idee relativ nouă. /<fr. relatif, latina relativus, germana relativ Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru relativ: relatív adjectiv masculin, plural relatívi; forme singular relatívă, plural relatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru relativ: relatív adjectiv masculin, plural relatívi; forme relatívă, plural relatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Relativ: Relativ ≠ absolut Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RELATIV' RELAȚIONÁRERELAȚIONÁTRELAȚIONÍSMRELAȚIÚNERELATÍVrelativăRELATIVÍSMRELATIVÍSTRELATIVITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Relativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului relativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RELATÍV2 relativă relativi, relative 1 Care constituie sau implică o anumită relație. Dimensiuni relative. Mișcare relativă. O problemă relativ la. O idee relativ nouă. RELATÍV1 adverb Mai mult sau mai puțin O idee relativ nouă. |
GRAMATICA cuvântului Relativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului relativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Relativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE relativ? Vezi cuvântul relativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul relativ?[ re-la-tiv ] Se pare că cuvântul relativ are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Relativ Inţelegi mai uşor cuvântul relativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe gramatică Pronume relativ = pronume care face legătura între propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină Propoziție relativă = propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ = în legătură cu Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără ca să poată preciza cu exactitate data gramatică Pronume sau adverb relativ = pronume sau adverb care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină Propoziție relativă și substantivat, forme = a propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b propoziție atributivă = în legătură cu Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil gramatică Pronume sau adverb relativ = pronume sau adverb care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină Propoziție relativă și substantivat, forme = a propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b propoziție atributivă = în legătură cu Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil ♦ Pronume adverb sau adjectiv relativ = pronume adverb sau adjectiv care se raportă la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă și substantiv feminin = propoziție subordonată introdusă prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotărâte; propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii ♦ fizică Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil ♦ pronume sau adverb relativ = pronume sau adverb care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă și substantiv feminin = propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii ♦ fizică mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Relativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a spune ce-l taie capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
