eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă rude la ierusalim?

Care e înțelesul expresiei rude la ierusalim?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "rude la ierusalim":
persoane care-ți fac protecție, care-ți acordă sprijin nemeritat; proptele





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Toti prostii cati m-au cunoscut
Ziceau: „Mi-era un fel de ruda
Saracul! Cine-ar fi crezut?...“"
De profundis poezie de George Topirceanu

" Alaturi de bilantul zilei si de adresa unei fete;

Scrisoarea de condoleante pe care, poate, o voi scrie
Unui amic in doliu dupa vreo ruda care-i inca vie;
O epigrama inedita; figura unui tip ridicol,"
Calimara poezie de George Topirceanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RÚDĂ1, rude, substantiv feminin

1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sînge sau prin alianță. Venise la singura rudă rămasă în viață, fratele mamei. BART, E. 42. Toate rudele o mîngîiau cu vorba, ca să-i facă curaj. BUJOR, S. 39. Din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă, care să-l ocrotească și să-l ajute. CREANGĂ, P. 139.
       • A fi rudă (sau rude) cu cineva sau a-i fi (cuiva) rudă = a face parte din aceeași familie, a se înrudi (cu cineva). Om bun, dumneata trebuie să fii rudă măcar de departe cu unul Ion Creangă, care a trăit în tîrgul Ieșilor. SADOVEANU, E. 103. Toți sînt rudă, rudenie, rubedenie, cuscri, fini, nași, că pe nume curat nu-și zic. DELAVRANCEA, S. 222. A se ține rudă cu (cineva) = a se socoti din aceeași familie, din același neam cu (cineva).
       • Expresia: Rude la Ierusalim = persoane care-ți fac protecție, care-ți acordă sprijin nemeritat; proptele. Dar oameni cu proptele! Nu știu cum vine asta...

– Ce sînt proptelele?

– Rude la Ierusalim, băiete... STANCU, despre 290. Pe rudă (și) pe sămînță = a) pe toți, fără excepție, pînă la unul, pe de-a-ntregul. Minunat om era pentru bolnavi căpraru Cărămidă. Îi cunoștea pe toți pe rudă și pe sămînță. MIRONESCU, S. A. 125. Păsări-Lăți-Lungilă ademenea zburătoarele

– și jumulite, nejumulite, ți le păpa pe rudă pe sămînță, de nu se mai stăvea nimene cu păseri pe lîngă casă de răul lui. CREANGĂ, P. 247; b) peste tot. O să-l caut pe rudă pe sămînță și o să-l găsesc, din pămînt, din iarbă verde. VISSARION, B. 96.

2. (Învechit și popular) Familie, neam, viță. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167.

3. (Popular) Soi, sămînță, rasă de animale, (mai rar) de plante.
       • locuțiune adjectiv De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă.
       • (Rar, în legătură cu oamenii) Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăciți pe pămînt, li s-a pierdut ruda la toți. ȘEZ. III 31.