eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă tranzitiv a-l bufni râsul?

Care e înțelesul expresiei tranzitiv a-l bufni râsul?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "tranzitiv a-l bufni râsul":
a-l apuca râsul



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" - Parinte Teoctist, noi savirsim o pingarire, batjocorim un mort, frate de-al nostru. Sa-i lasam trupul in pace. Taina are sa i-o marturiseasca sufletul sau lui Dumnezeu. Mai ales ca tot ce gindim rau de el ar putea sa ne fie noua pacat: o fi murit de moarte buna.
-Asta vream sa aflu si eu, bufni intaritat teozoful, si nu se opri.
- E mult mai bine pentru el si pentru noi sa nu stim niciodata, cata sa-l impace staretul. Noi am venit aici pentru alte indatoriri."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BUFNÍ, bufnesc, verb IV.

1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat și scurt prin cădere, explozie, izbire, lovire etc. Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. Cîteva zeci de puști bufneau într-una. CAMILAR, N. I 234. O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător. SADOVEANU, O. IV 223.
       • (Despre tren) A pufăi. Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale. SANDU, despre P. 11.

2. intranzitiv (Determinat uneori prin «de rîs» sau «în rîs») A izbucni în rîs (pe înfundate), a pufni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zîmbească, pe cînd în dosul lor Aristide rîdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mîinile, să nu bufnească. REBREANU, R. II 48. Femeile nu se mai putură stăpîni și începură să bufnească. SLAVICI, N. I 111. Cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs. ALECSANDRI, T. 203.
       • tranzitiv (în expresie) A-l bufni (pe cineva) rîsul = a bufni de rîs. Mă bufnește și astăzi rîsul, cînd mă gîndesc. HOGAȘ, DR. II 47.

3. intranzitiv A bombăni. În același timp însă Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită. REBREANU, R. I 146. Se sculă bufnind: nu verb reflexiv:ea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. CARAGIALE, O. I 308.

4. tranzitiv A izbi cu putere; a trînti. vezi buși. Pleacă, bufnind ușa. CARAGIALE, O. II

13. Bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă în masă. ISPIRESCU, L. 209.
       • intranzitiv Iată că și bufnește buzduganul în poartă. SBIERA, P. 92.

5. intranzitiv A se năpusti, a da buzna; a izbucni. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA,

I. 68. Chiar în acel răstimp, vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimis de vîrtejurile fluviului. SADOVEANU, N. forme 244. Un fum galben bufni pe fereastră. DELAVRANCEA, la TDRG.