 | as |
|
| Bufni [ buf-ni ] VEZI SINONIME PENTRU bufni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bufni în mai multe dicționareDefinițiile pentru bufni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bufni (forma la infinitiv) A bufni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUFNI: BUFNÍ, bufnesc, verb IV. 1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat și scurt prin cădere, explozie, izbire, lovire etc. Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. Cîteva zeci de puști bufneau într-una. CAMILAR, N. I 234. O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător. SADOVEANU, O. IV 223. • (Despre tren) A pufăi. Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale. SANDU, despre P. 11. 2. intranzitiv (Determinat uneori prin «de rîs» sau «în rîs») A izbucni în rîs (pe înfundate), a pufni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zîmbească, pe cînd în dosul lor Aristide rîdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mîinile, să nu bufnească. REBREANU, R. II 48. Femeile nu se mai putură stăpîni și începură să bufnească. SLAVICI, N. I 111. Cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs. ALECSANDRI, T. 203. • tranzitiv (în expresie) A-l bufni (pe cineva) rîsul = a bufni de rîs. Mă bufnește și astăzi rîsul, cînd mă gîndesc. HOGAȘ, DR. II 47. 3. intranzitiv A bombăni. În același timp însă Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită. REBREANU, R. I 146. Se sculă bufnind: nu verb reflexiv:ea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. CARAGIALE, O. I 308. 4. tranzitiv A izbi cu putere; a trînti. vezi buși. Pleacă, bufnind ușa. CARAGIALE, O. II 13. Bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă în masă. ISPIRESCU, L. 209. • intranzitiv Iată că și bufnește buzduganul în poartă. SBIERA, P. 92. 5. intranzitiv A se năpusti, a da buzna; a izbucni. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA, I. 68. Chiar în acel răstimp, vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimis de vîrtejurile fluviului. SADOVEANU, N. forme 244. Un fum galben bufni pe fereastră. DELAVRANCEA, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUFNI: BUFNÍ, bufnesc, verb IV. 1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. intranzitiv (În expresie) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranzitiv) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. intranzitiv A bombăni supărat, rău dispus. 4. tranzitiv A izbi cu putere. 5. intranzitiv A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf1 + sufix -ni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUFNI: BUFNÍ, bufnesc, verb IV. 1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. intranzitiv (În expresie) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranzitiv) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. intranzitiv A bombăni supărat, rău dispus. 4. tranzitiv A izbi cu putere. 5. intranzitiv A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf1 + sufix -ni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bufni: bufní [Atestat: VASILIU, C. 78 / V: bucní, -fuí, bugní, buhní, bumní, buvní / prezentul indicativ: bufninește / Etimologie: buf1 + -ni] 1 vi A produce un zgomot înfundat prin izbire, cădere sau explozie. 2 vi (Pfm; îe) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) A începe să râdă (sau să plângă) brusc și zgomotos, fără a se putea stăpâni. 3 vi A bombăni. 4 verb tranzitiv: A izbi cu putere. 5 vi A se năpusti. 6 vi A izbucni. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUFNI: BUFNÍ, bufnesc, verb IV. 1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat prin cădere, izbire, explozie etc. 2. intranzitiv A izbucni în râs; a pufni. • Expresia: (tranzitiv) A-l bufni râsul = a-l apuca râsul. 3. intranzitiv A bombăni. 4. tranzitiv A izbi cu putere; a trânti. 5. intranzitiv A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Din buf1. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bufni: bufni verb vezi BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. IZBI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. TRÎNTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUFNI: BUFNI verb a izbucni, a pufni, (învechit și regional) a prorupe, (Moldova și Bucovina) a dupăi. (bufni în plîns, în rîs.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bufni: bufní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bufnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bufneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bufneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bufni: bufní (a bufni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bufnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bufneá; conjunctiv prezent 3 să bufneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUFNI: BUFNÍ verb vezi izbucni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUFNI' BÚFNĂBUFNEÁLĂbufnéscBÚFNETBUFNÍBUFNÍREBUFNÍTBÚFNIȚĂBUFNITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BUFNI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bufni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 78 / V: bucní, -fuí, bugní, buhní, bumní, buvní / prezentul indicativ: bufninește / Etimologie: buf1 + -ni] 1 vi A produce un zgomot înfundat prin izbire, cădere sau explozie. 2 vi Pfm; îe A bufni în sau de râs ori plâns A începe să râdă sau să plângă brusc și zgomotos, fără a se putea stăpâni. Bufni în plîns, în rîs. Bufní a bufni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bufnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bufneá; conjunctiv prezent 3 să bufneáscă. |
GRAMATICA cuvântului BUFNI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bufni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BUFNI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE bufni? Vezi cuvântul bufni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bufni?[ buf-ni ] Se pare că cuvântul bufni are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL BUFNI Inţelegi mai uşor cuvântul bufni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe tranzitiv în expresie A-l bufni pe cineva rîsul = a bufni de rîs Intranzitiv În expresie A bufni în sau de râs ori plâns sau tranzitiv a-l bufni râsul ori plânsul = a începe să râdă sau să plângă brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni Intranzitiv În expresie A bufni în sau de râs ori plâns sau tranzitiv a-l bufni râsul ori plânsul = a începe să râdă sau să plângă brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni tranzitiv A-l bufni râsul = a-l apuca râsul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BUFNI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A veni sau a sosi la de-a gata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
