Ce înseamnă verb copulativ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "verb copulativ": verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ

COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adjectiv

1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. Cele mai obișnuite conjuncții copulative sînt «și» și «nici».
       • Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal făcînd legătura între subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze.

2. (Logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. Judecata «Leul, tigrul și pantera se hrănesc cu carne» este o judecată copulativă.