Definiție din
Dicționarul etimologic român
ZBILȚ, zbílțuri, substantiv neutru (creație onomatopeică, care presupune ideea unei mișcări dezordonate ca cea a unei păsări sau a unui animal care se zbate pentru a se elibera dintr-o cursă; relația semantică este aceeași ca a interjecție smâc cu substantiv smâc = laț; pentru explicarea fonetică a interjecție imitative *bâlț sau *bilț, conform bâț, zgâlț, (go)gâlț, hâlț(a), etc.; unica explicație a etimologiei acestui cuvânt care s-a încercat să se facă până acum (din limba maghiară bélc = cocean) este puțin probabilă)