Conjugare a bea

Verbul a bea conjugat la prezent

• eu beau
• tu bei
• el ea bea
• noi bem
• voi beți
• ei ele beți

Verbul a bea conjugat la viitor

• eu voi bea
• tu vei bea
• el ea va bea
• noi vom bea
• voi veți bea
• ei ele vor bea

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

BEA, beau, verb

II.

1. tranzitiv A înghiți, a consuma un lichid. Unii... se opreau la verb reflexiv:eo fîntînă, făcîndu-se că beau apă. DUMITRIU, B. forme 107. Are obiceiul a bea în toată Sara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. Hai, mîndră, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 233. (absolut) [La izvor] un tînăr călător... s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
       • (Poetic) Ochii mei sînt morți ca și lacurile de unde bea curcubeul apă. DAVIDOGLU, O. 100.
       • Expresia: A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, un chin, o durere pînă la capăt. (Familiar) Doar n-am băut gaz, se zice ca răspuns negativ la o propunere sau o invitație nepotrivită.
♦ A suge, a sorbi. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. IV 5
       • figurat Aș fi băut ulcioare de lumină Din... raza soarelui blajină. TULBURE, vezi R.

11. O strînse cu atîta foc, încît îi părea c-o să-i beie viața toată din gura ei. EMINESCU, N. 64.

2. intranzitiv A consuma băuturi alcoolice. Băuse și prinsese mai multă mîncărime de limbă. PAS, L. I

9. Nemaiavînd pe ce bea, ți-a vîndut ție punga cu făină. RETEGANUL, P. IV 27 Cu rudele bea și benchetuiește, dar neguțătorii nu face. NEGRUZZI, S. I 249.
       • Expresia: A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de vin, de rachiu etc. pentru cineva, fîcîndu-i urări.
♦ A se da la beție; a avea patima beției. A început să bea.
♦ tranzitiv (Familiar, cu privire la o persoană sau la un eveniment) A sărbători (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea și (de obicei) pe cheltuiala altuia, mai ales a celui sărbătorit. Mi-e să nu întîrzii, că te-aș bea. DAVIDOGLU, M. 42. Izvorul de unde capeți informațiile... îl cunosc...

– Aș!

– Pe ce te prinzi?... -Pe un dejun la Iordache... Primești? -Primesc, zise Caracudi sigur că mă bea. CARAGIALE, O. II 301.

3. tranzitiv (Cu privire la bani, avere etc.) A cheltui, a risipi pe băutură; a toca. Cucul zice, mierla zice: Nu-ți bea banii, măi voinice! ALECSANDRI, P. P. 298. Cu lăutari și cu gloată Băid, nene, turma toată. ALECSANDRI, P. P. 265.
       • Expresia: A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a-și pierde judecata sănătoasă din cauza băuturii, a bea pînă la inconștiență sau la nebunie.

4. tranzitiv (Popular, cu privire la tutun, țigări, lulea) A fuma. De cînd am prins a dezlega buchile, nu mai beau tabac. CAMILAR, N. II 369. Din pricina, ta n-am fost în stare să beau o țigară de tutun. SADOVEANU, O. III 535. Dacă găsește tutun, îl bea! CARAGIALE, O. VII 23. Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132.

– Forme gramaticale: prezent industrie beau, bei, bea, bem, beți, beau; imperfect beam, beai, bea, beam, beați, beau; perfectul simplu băui, băuși, bău, băurăm, băurăți, băură; participiu băut și (Transilvania, Banat) beut (HODOȘ, P. P. 190).