| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a corupe conjugat la prezent 
 
		Verbul a corupe conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a corupe conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a corupe conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a corupe la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a corupe la imperfect 
 
		A corupe conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a corupe conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a corupe la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a corupe la perfectul compus 
 
		Conjugă a corupe la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinCORÚPE, corúp, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane III. tranzitiv 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. vezi deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. • reflexiv Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perfectul simplu corupsei, participiu corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. vezi 89, HOGAȘ, H. 71) verb III. |