eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corupe


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Corupe [ co-ru-pe ]
VEZI SINONIME PENTRU corupe PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului corupe în mai multe dicționare

Definițiile pentru corupe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a corupe
Verbul: a corupe (forma la infinitiv)
A corupe conjugat la timpul prezent:
  • eu corup
  • tu corupi
  • el ea corupe
  • noi corupem
  • voi corupeți
  • ei ele corup
VEZI VERBUL a corupe CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORUPE:
CORÚPE, corúp, verb

III. tranzitiv

1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. vezi deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal.

2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196.
       • reflexiv Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337.

– Forme gramaticale: perfectul simplu corupsei, participiu corupt.

– Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. vezi 89, HOGAȘ, H. 71) verb

III.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

corupe
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corupe:
corúpe [Atestat: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conrcorupe, corupeúmpe / prezentul indicativ: corúp / Etimologie: lat corrupere, franceza corrompre] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre alimente) A (se) altera. 3 verb reflexiv: (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 verb reflexiv: (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 verb reflexiv: (despre oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 verb tranzitiv: A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 1 verb tranzitiv: A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CORUPE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORUPE:
CORÚPE, corúp, verb

III.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava.

2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [perfectul simplu corupsei, participiu corupt.

– Variante: (învechit) corúmpe, (rar) conrúpe verb III]

– Din latina corrumpere (după rupe).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORUPE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORUPE:
CORÚPE, corúp, verb

III.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava.

2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [perfectul simplu corupsei, participiu corupt.

– Variante: (învechit) corúmpe, (rar) conrúpe verb III]

– Din latina corrumpere (după rupe).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

corupe
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru corupe:
corúpe (corúp, corúpt), verb –

1. A perverti, a deprava. –

2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. latina corrumpere (secolul XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe.

– derivat corupt, adjectiv; corupător, adjectiv; coruptor, adjectiv, din limba franceza corrupteur; corupție, substantiv feminin, din limba franceza ; coruptibil, adjectiv; coruptelă, substantiv feminin, din latina corruptela (secolul XIX).
Forme diferite ale cuvantului corupe: corúp corúpt

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CORUPE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORUPE:
CORUPE verb

1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (învechit) a (se) sminti. (S-a corupe într-un mediu imoral)

2. a perverti, a seduce. (A corupe o fată.)

3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a corupe sub influența...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CORUPE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPE:
CORÚPE verb

III.

1. trecut, reflexiv A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie.

2. trecut A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perfect simplu -rupsei, participiu -rupt, variantă conrupe verb

III. / conform italiana corrompere, limba franceza corrompre, latina corrumpere, după rupe].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

corupe
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corupe:
corupe vezi

1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul;

2. figurat a deprava, a perverti: a corupe datinile;

3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CORUPE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPE:
CORÚPE verb trecut, reflexiv

1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.

2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< latina corrumpere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

corupe
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corupe:
corúpe (a corupe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele corúp, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea corúpse; participiu corúpt
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corupe
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corupe:
corúpe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele corúp; participiu corúpt
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CORUPE'
corunírecorunítcorúpCORUPĂTÓRCORÚPECORÚPERECORÚPTcoruptélăCORUPTÍBIL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corupe
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corupe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
NEGRUZZI, I 337 / V: conrcorupe, corupeúmpe / prezentul indicativ: corúp / Etimologie: lat corrupere, franceza corrompre] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Înv; despre alimente A se altera.
S-a corupe într-un mediu imoral 2.
A corupe o fată.
O limbă care s-a corupe sub influența.
S-a corupe într-un mediu imoral.
O limbă care s-a corupe sub influența.
Corúpe a corupe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele corúp, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea corúpse; participiu corúpt.

GRAMATICA cuvântului corupe?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corupe.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corupe poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul corupe sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE corupe?
Vezi cuvântul corupe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corupe?
[ co-ru-pe ]
Se pare că cuvântul corupe are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corupe

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ; în sintagmele cameră paleală sau camera mantalei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale
glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin
spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei
condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app