eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a disjunge

Conjugarea verbului a disjunge: eu disjung, tu disjungi, el ea disjunge la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a disjunge”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a disjunge”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a disjunge conjugat la prezent
  • eu disjung
  • tu disjungi
  • el ea disjunge
  • noi disjungem
  • voi disjungeți
  • ei ele disjungeți
Verbul a disjunge conjugat la viitor
  • eu voi disjunge
  • tu vei disjunge
  • el ea va disjunge
  • noi vom disjunge
  • voi veți disjunge
  • ei ele vor disjunge
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a disjunge conjugare la condițional prezent
  • eu aș disjunge
  • tu ai disjunge
  • el ea ar disjunge
  • noi am disjunge
  • voi ați disjunge
  • ei ele ar disjunge
Verbul a disjunge conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi disjuns
  • tu ai fi disjuns
  • el ea ar fi disjuns
  • noi am fi disjuns
  • voi ați fi disjuns
  • ei ele ar fi disjuns
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a disjunge la conjunctiv prezent
  • eu să fiu disjung
  • tu să fii disjungi
  • el ea să fie disjungă
  • noi să fim disjungem
  • voi să fiți disjungeți
  • ei ele să fie disjungă
Conjug a disjunge la imperfect
  • eu disjungeam
  • tu disjungeai
  • el ea disjungea
  • noi disjungeam
  • voi disjungeați
  • ei ele disjungeau
A disjunge conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu disjunsesem
  • tu disjunseseși
  • el ea disjunsese
  • noi disjunseserăm
  • voi disjunseserăți
  • ei ele disjunseseră
Verbul a disjunge conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi disjuns
  • tu să fi disjuns
  • el ea să fi disjuns
  • noi să fi disjuns
  • voi să fi disjuns
  • ei ele să fi disjuns
Conjugare a disjunge la perfectul simplu
  • eu disjunsei
  • tu disjunseși
  • el ea disjunse
  • noi disjunserăm
  • voi disjunserăți
  • ei ele disjunseră
Conjugarea verbului a disjunge la perfectul compus
  • eu am disjuns
  • tu ai disjuns
  • el ea a disjuns
  • noi am disjuns
  • voi ați disjuns
  • ei ele ar disjuns
Conjugă a disjunge la viitor anterior
  • eu voi fi disjuns
  • tu vei fi disjuns
  • el ea va fi disjuns
  • noi vom fi disjuns
  • voi veți fi disjuns
  • ei ele vor fi disjuns
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
DISJÚNGE, disjúng, verb

III. tranzitiv (juridic) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat.
♦ prin generalizare A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu).

– Din latina disjungere.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

disjungând

Participiu

disjuns

Infinitiv scurt

disjunge

Imfinitiv lung

disjungând



dex-app