eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție disjunge


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Disjunge [ dis-jun-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU disjunge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului disjunge în mai multe dicționare

Definițiile pentru disjunge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a disjunge
Verbul: a disjunge (forma la infinitiv)
A disjunge conjugat la timpul prezent:
  • eu disjung
  • tu disjungi
  • el ea disjunge
  • noi disjungem
  • voi disjungeți
  • ei ele disjung
VEZI VERBUL a disjunge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISJUNGE:
DISJÚNGE, disjúng, verb

III. tranzitiv (juridic) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat.
♦ prin generalizare A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu).

– Din latina disjungere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISJUNGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISJUNGE:
DISJÚNGE, disjúng, verb

III. tranzitiv (juridic) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat.
♦ prin generalizare A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu).

– Din latina disjungere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

disjunge
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disjunge:
disjúnge [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (înv) desdisjunge / prezentul indicativ: disjúng / Etimologie: lat disjungere] 1 (C.i. idei, probleme) A separa dintr-un ansamblu. 2 (Jur; c.i. pricini, proceduri) A despărți spre a cerceta și soluționa în mod separat.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISJUNGE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNGE:
DISJÚNGE verb

III. trecut (juridic) A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat.
♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < latina disiungere].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISJUNGE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISJUNGE:
DISJÚNGE, disjúng, verb

III. tranzitiv (juridic; rar) A despărți două pricini care fuseseră unite sau a despărți o pricină în două spre a le judeca separat.
♦ A separa o chestiune de alta.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISJUNGE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNGE:
DISJÚNGE verb trecut

1. (juridic) a despărți două pricini sau o pricină în două pentru a le judeca separat.

2. a separa (două chestiuni etc.). (< latina disiungere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

disjunge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disjunge:
disjúnge (a disjunge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disjúng, persoana întâi plural: noi disjúngem; participiu disjúns
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

disjunge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disjunge:
disjúnge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disjúng, persoana întâi plural: noi disjúngem; participiu disjúns
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DISJUNGE'
DISJUNCȚIÚNEDISJUNCTÍVDISJUNCTÍVĂDISJUNCTÓRDISJÚNGEDISJÚNGEREdiskeratózădiskeratozíeDISKINEZÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISJUNGE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disjunge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Disjúnge [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: înv desdisjunge / prezentul indicativ: disjúng / Etimologie: lat disjungere] 1 C.
Disjúnge a disjunge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disjúng, persoana întâi plural: noi disjúngem; participiu disjúns.

GRAMATICA cuvântului DISJUNGE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disjunge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISJUNGE poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE disjunge?
    Vezi cuvântul disjunge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disjunge?
    [ dis-jun-ge ]
    Se pare că cuvântul disjunge are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISJUNGE

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Ca un pui de bogdaproste?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    foarte departe
    totalitatea microorganismelor vegetale dintr-un mediu natural, din cavitatea bucală, din intestin etc
    despre copii nenorocit, prăpădit
    a se îmbăta
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app