Conjugare a încumeta

Conjugarea verbului a încumeta: eu încumet, tu încumeți, el ea încumetă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încumeta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încumeta”!

Verbul a încumeta conjugat la prezent

eu încumet
tu încumeți
el ea încumetă
noi încumetăm
voi încumetați
ei ele încumetați

Verbul a încumeta conjugat la viitor

eu voi încumeta
tu vei încumeta
el ea va încumeta
noi vom încumeta
voi veți încumeta
ei ele vor încumeta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încumeta conjugare la condițional prezent

eu aș încumeta
tu ai încumeta
el ea ar încumeta
noi am încumeta
voi ați încumeta
ei ele ar încumeta

Verbul a încumeta conjugare la condițional perfect

eu aș fi încumetat
tu ai fi încumetat
el ea ar fi încumetat
noi am fi încumetat
voi ați fi încumetat
ei ele ar fi încumetat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încumeta la conjunctiv prezent

eu să fiu încumet
tu să fii încumeți
el ea să fie încumete
noi să fim încumetăm
voi să fiți încumetați
ei ele să fie încumete

Conjug a încumeta la imperfect

eu încumetam
tu încumetai
el ea încumeta
noi încumetam
voi încumetați
ei ele încumetau

A încumeta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încumetasem
tu încumetaseși
el ea încumetase
noi încumetaserăm
voi încumetaserăți
ei ele încumetaseră

Verbul a încumeta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încumetat
tu să fi încumetat
el ea să fi încumetat
noi să fi încumetat
voi să fi încumetat
ei ele să fi încumetat

Conjugare a încumeta la perfectul simplu

eu încumetai
tu încumetași
el ea încumetă
noi încumetarăm
voi încumetarăți
ei ele încumetară

Conjugarea verbului a încumeta la perfectul compus

eu am încumetat
tu ai încumetat
el ea a încumetat
noi am încumetat
voi ați încumetat
ei ele ar încumetat

Conjugă a încumeta la viitor anterior

eu voi fi încumetat
tu vei fi încumetat
el ea va fi încumetat
noi vom fi încumetat
voi veți fi încumetat
ei ele vor fi încumetat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încumeta

ÎNCUMETÁ, încúmet, verb

I. reflexiv

1. (De obicei urmat de o propoziție completivă introdusă prin «să», de o determinare introdusă prin prepoziție «la» sau, mai rar, de un infinitiv) A îndrăzni să întreprinzi sau să încerci ceva fără a lua în seamă riscurile, a avea curaj, a cuteza. Să-ți dau, mai tîrzior, Aripi, credință și dor Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. vezi 408. Prin apă nu s-a încumetat să treacă. RETEGANUL, P. III 35. Nu mă voi încumeta a spune ceea ce aievea n-am văzut cu ochii. ODOBESCU, S. III 78.

2. (Rar, urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «în») A se baza, a se bizui pe ceva, a se încrede în ceva. Nelegiuiții se încumetau în mulțimea lor. ISPIRESCU, M. vezi 21.

– Accentuat și: (prezent industrie) încumét. - Variante: (învechit și regional) încumătá (BĂLCESCU, O. II 104) verb I, încuméte (perf. și încumesei, participiu încumes) (ISPIRESCU, L. 219) verb

III.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încumetând

Participiu

încumetat

Infinitiv scurt

încumeta

Imfinitiv lung

încumetând