eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a învineți

Conjugarea verbului a învineți: eu învinețesc, tu învinețești, el ea învinețește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a învineți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învineți”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a învineți conjugat la prezent
  • eu învinețesc
  • tu învinețești
  • el ea învinețește
  • noi învinețim
  • voi învinețiți
  • ei ele învinețiți
Verbul a învineți conjugat la viitor
  • eu voi învineți
  • tu vei învineți
  • el ea va învineți
  • noi vom învineți
  • voi veți învineți
  • ei ele vor învineți
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a învineți conjugare la condițional prezent
  • eu aș învineți
  • tu ai învineți
  • el ea ar învineți
  • noi am învineți
  • voi ați învineți
  • ei ele ar învineți
Verbul a învineți conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi învinețit
  • tu ai fi învinețit
  • el ea ar fi învinețit
  • noi am fi învinețit
  • voi ați fi învinețit
  • ei ele ar fi învinețit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a învineți la conjunctiv prezent
  • eu să fiu învinețesc
  • tu să fii învinețești
  • el ea să fie învinețească
  • noi să fim învinețim
  • voi să fiți învinețiți
  • ei ele să fie învinețească
Conjug a învineți la imperfect
  • eu învinețeam
  • tu învinețeai
  • el ea învinețea
  • noi învinețeam
  • voi învinețeați
  • ei ele învinețeau
A învineți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu învinețisem
  • tu învinețiseși
  • el ea învinețise
  • noi învinețiserăm
  • voi învinețiserăți
  • ei ele învinețiseră
Verbul a învineți conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi învinețit
  • tu să fi învinețit
  • el ea să fi învinețit
  • noi să fi învinețit
  • voi să fi învinețit
  • ei ele să fi învinețit
Conjugare a învineți la perfectul simplu
  • eu învineții
  • tu învinețiși
  • el ea învineți
  • noi învinețirăm
  • voi învinețirăți
  • ei ele învinețiră
Conjugarea verbului a învineți la perfectul compus
  • eu am învinețit
  • tu ai învinețit
  • el ea a învinețit
  • noi am învinețit
  • voi ați învinețit
  • ei ele ar învinețit
Conjugă a învineți la viitor anterior
  • eu voi fi învinețit
  • tu vei fi învinețit
  • el ea va fi învinețit
  • noi vom fi învinețit
  • voi veți fi învinețit
  • ei ele vor fi învinețit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNVINEȚÍ, învinețesc, verb IV.

1. reflexiv A deveni, a se face vînăt la față sau la corp, ca efect al circulației anormale a sîngelui (provocată de frig, de lovituri, de mînie, de boală). M-am învinețit și era gata să-l lovesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 116. Copilul... începu să zbiere la sînul femeii... învinețindu-se instantaneu. C. PETRESCU, C. vezi 31. De multe ori găinele mor cu droaea; numai ce vezi că li se învinețesc bărbiele și creasta. ȘEZ. III 203.
       • intranzitiv Le-a spus că acuma e prea tîrziu, că femeia a început să învinețească. REBREANU,

I. 56.
♦ tranzitiv A acoperi (pe cineva) cu vînătăi, bătîndu-l. Baba luă pe fată la trei parale și-o bătu, și-o bătu, pînă toată o învineți. RETEGANUL, P. I 52.

2. tranzitiv figurat A umple de ură, de mînie; a învenina. Nicolaie Dragoș, alături, strîngînd o furcă de fier în mînă, mormăi cu o ură care-i învinețea vorbele. REBREANU, R. II 248.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

învinețind

Participiu

învinețit

Infinitiv scurt

învineți

Imfinitiv lung

învinețind



dex-app