eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a judeca

Conjugarea verbului a judeca: eu judec, tu judeci, el ea judecă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a judeca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a judeca”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a judeca conjugat la prezent
  • eu judec
  • tu judeci
  • el ea judecă
  • noi judecăm
  • voi judecați
  • ei ele judecați
Verbul a judeca conjugat la viitor
  • eu voi judeca
  • tu vei judeca
  • el ea va judeca
  • noi vom judeca
  • voi veți judeca
  • ei ele vor judeca
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a judeca conjugare la condițional prezent
  • eu aș judeca
  • tu ai judeca
  • el ea ar judeca
  • noi am judeca
  • voi ați judeca
  • ei ele ar judeca
Verbul a judeca conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi judecat
  • tu ai fi judecat
  • el ea ar fi judecat
  • noi am fi judecat
  • voi ați fi judecat
  • ei ele ar fi judecat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a judeca la conjunctiv prezent
  • eu să fiu judec
  • tu să fii judeci
  • el ea să fie judece
  • noi să fim judecăm
  • voi să fiți judecați
  • ei ele să fie judece
Conjug a judeca la imperfect
  • eu judecam
  • tu judecai
  • el ea judeca
  • noi judecam
  • voi judecați
  • ei ele judecau
A judeca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu judecasem
  • tu judecaseși
  • el ea judecase
  • noi judecaserăm
  • voi judecaserăți
  • ei ele judecaseră
Verbul a judeca conjugat la tiimpul conjunctiv perfect
  • eu să fi judecat
  • tu să fi judecat
  • el ea să fi judecat
  • noi să fi judecat
  • voi să fi judecat
  • ei ele să fi judecat
Conjugare a judeca la perfectul simplu
  • eu judecai
  • tu judecași
  • el ea judecă
  • noi judecarăm
  • voi judecarăți
  • ei ele judecară
Conjugarea verbului a judeca la perfectul compus
  • eu am judecat
  • tu ai judecat
  • el ea a judecat
  • noi am judecat
  • voi ați judecat
  • ei ele ar judecat
Conjugă a judeca la viitor anterior
  • eu voi fi judecat
  • tu vei fi judecat
  • el ea va fi judecat
  • noi vom fi judecat
  • voi veți fi judecat
  • ei ele vor fi judecat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
JUDECÁ, júdec, verb

I. tranzitiv

1. A-și forma o judecată despre cineva sau ceva, cumpănind motivele, cîntărind argumentele, ținînd seamă de împrejurări sau de urmări; a socoti, a gîndi, a reflecta, a chibzui. Îl judecam drept un om cu totul deosebit. SADOVEANU, E. 101. Căuta să judece lucrurile de-a fir-a-păr. CREANGĂ, P. 223. Trebuie să ne împuternicim și să judecăm care sînt datoriile unui bun patriot. GOLESCU, Î. 108.
       • absolut Așa se poate înșela omul de multe ori... dacă nu știe a judeca bine. CREANGĂ, A. 61.
       • reflexiv (Rar) Tot m-am judecat cu mine: Să dau bradului mai bine, Ori iubitei Crezămînt? COȘBUC, P. I 203.

2. A-și forma o părere, o judecată despre valoarea cuiva sau a ceva; a aprecia, a prețui, a califica. Tu să nu mă judeci după aparență. C. PETRESCU, C. vezi 108. Ah! am strigat luînd un aer cît am putut mai melodramatic, poți a mă judeca acest fel? NEGRUZZI, S. I 49. Dar cînd avu toporul o coadă de lemn tare, Puteți judeca singuri ce tristă întîmplare. ALEXANDRESCU, P. 131.
♦ A considera, a socoti drept... Spune că mă iubește ca și cum m-ar întreba ce mai fac: veselă, zburdatecă, judecînd amorul o trecere de verb reflexiv:eme. NEGRUZZI, S. I 55.

3. A trage la răspundere, a mustra, a muștrului, a cere socoteală în mod aspru; a critica, a condamna, a dojeni. Și cînd să-l judeci, întreabă-te cu ce l-ai ajutat să nu greșească. DAVIDOGLU, M. 63. La fîntîna cea de piatră Judecă-un fecior pe-o fată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 415.
       • reflexiv Spectator rece, obosit, mă judec azi ca pe-un străin. BART, E. 230. Mă judec și mă frâmînt, Ca frunza galbenă-n vînt. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 189.

4. A cerceta pe cineva în calitate de judecător și a da o hotărîre judecătorească ca urmare a acelei cercetări. (Cu pronunțare regională) Frunză verde de negară, Pe Bujor mi-l giudecară. ALECSANDRI, P. P. 157.
       • (Complementul indică însăși cauza în discuție) Judecă judecătorul procese. STANCU, despre 257.
       • Lucru judecat = caz, afacere asupra căreia justiția a dat o hotărîre definitivă care nu poate fi atacată (existînd prezumția că o hotărîre nu poate exprima decît adevărul). Autoritatea lucrului judecat.
♦ reflexiv A apărea în fața instanței judecătorești ca parte, a fi în proces cu cineva. Va trebui... să mă judec cu mama ta, cu rudele tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 209. Haide să ne judecăm, și cum a zice judecata, așa să rămîie. CREANGĂ, A. 135.


Alte verbe







Alte forme ale verbului

Gerunziu

judecând

Participiu

judecat

Infinitiv scurt

judeca

Imfinitiv lung

judecând