eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a răsuna

Conjugarea verbului a răsuna: eu -, tu -, el ea răsună la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a răsuna”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răsuna”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a răsuna conjugat la prezent
  • eu -
  • tu -
  • el ea răsună
  • noi -
  • voi -
  • ei ele -
Verbul a răsuna conjugat la viitor
  • eu voi răsuna
  • tu vei răsuna
  • el ea va răsuna
  • noi vom răsuna
  • voi veți răsuna
  • ei ele vor răsuna
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a răsuna conjugare la condițional prezent
  • eu aș răsuna
  • tu ai răsuna
  • el ea ar răsuna
  • noi am răsuna
  • voi ați răsuna
  • ei ele ar răsuna
Verbul a răsuna conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi răsunat
  • tu ai fi răsunat
  • el ea ar fi răsunat
  • noi am fi răsunat
  • voi ați fi răsunat
  • ei ele ar fi răsunat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a răsuna la conjunctiv prezent
  • eu să fiu -
  • tu să fii -
  • el ea să fie răsune
  • noi să fim -
  • voi să fiți -
  • ei ele să fie răsune
Conjug a răsuna la imperfect
  • eu -
  • tu -
  • el ea răsuna
  • noi -
  • voi -
  • ei ele răsunau
A răsuna conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu -
  • tu -
  • el ea răsunase
  • noi -
  • voi -
  • ei ele răsunaseră
Verbul a răsuna conjugat la tiimpul conjunctiv perfect
  • eu să fi răsunat
  • tu să fi răsunat
  • el ea să fi răsunat
  • noi să fi răsunat
  • voi să fi răsunat
  • ei ele să fi răsunat
Conjugare a răsuna la perfectul simplu
  • eu -
  • tu -
  • el ea răsună
  • noi -
  • voi -
  • ei ele răsunară
Conjugarea verbului a răsuna la perfectul compus
  • eu am răsunat
  • tu ai răsunat
  • el ea a răsunat
  • noi am răsunat
  • voi ați răsunat
  • ei ele ar răsunat
Conjugă a răsuna la viitor anterior
  • eu voi fi răsunat
  • tu vei fi răsunat
  • el ea va fi răsunat
  • noi vom fi răsunat
  • voi veți fi răsunat
  • ei ele vor fi răsunat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂSUNÁ, persoană 3 răsúnă, verb

I. intranzitiv

1. A suna (tare și prelung), a se face auzit (pînă departe sau de departe). Sus, prin văzduh, răsuna chemarea cocorilor. SADOVEANU, O. VI 527. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător. REBREANU, R. I 216. În același timp o fluierătură puternică răsună lung. BART, S. M. 62. Auziți în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare? ALECSANDRI, P. A. 218.
       • (Subiectul indică lucrul care produce zgomot lovind alt obiect) Sub bolta de frunze, copitele cailor răsună deodată sonor. C. PETRESCU, S. 141. Răsună toaca de utrină, În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. În tindă răsunară pași. EMINESCU, N. 51. (Subiectul indică lucrul lovit) Caii pornesc ca niște zmei, pavelele răsună sub copitele lor. ALECSANDRI, O. P. 277.

2. (Subiectul indică locul în care se produce zgomotul) A se umple de sunete puternice (și a le retrimite prin ecou); a vui. De multă voie bună Sună codrii și răsună. COȘBUC, P. I 130. Strigă, strigă tot așa, Să răsune ulița! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 370.
       • reflexiv (Popular) Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare, Cît s-au răsunat pămîntul într-o lungă depărtare. ALECSANDRI, P. A. 150. Cîntă-ți, puică, cîntecul...

– Eu, bădiță, l-aș cînta, Dar codrii s-or răsuna Și pe noi ne-a-ntîmpina Voinicul voinicilor. ȘEZ. II

5.
       • tranzitiv factitiv (Neobișnuit) Și-ți deschideai ciocul, de răsunai locul. TEODORESCU, P. P. 454.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd cauza zgomotului) Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului, care răsună de zgomotul mulțimii. BART, S. M. 14.

3. figurat A produce o rezonanță în sufletul cuiva, a da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat. Vorbele Aurichii îi răsunau în urechi. CĂLINESCU, E. O. I 61. Ecoul din anii tineri răsună încă în mine. SADOVEANU, E. 74. Vorbele din răvașul lui Radu îi răsunau în suflet, ca un cîntec de departe, frumos și alungător durerilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 97.
♦ A vibra. Toate aceste sentimente se împing... în inima și capul poetului și inima lui răsună cu durere. GHEREA, ST. Hristos I 172.


Alte verbe







Alte forme ale verbului

Gerunziu

răsunând

Participiu

răsunat

Infinitiv scurt

răsuna

Imfinitiv lung

răsunând