eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a uimi

Conjugarea verbului a uimi: eu uimesc, tu uimești, el ea uimește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a uimi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a uimi”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a uimi conjugat la prezent
  • eu uimesc
  • tu uimești
  • el ea uimește
  • noi uimim
  • voi uimiți
  • ei ele uimiți
Verbul a uimi conjugat la viitor
  • eu voi uimi
  • tu vei uimi
  • el ea va uimi
  • noi vom uimi
  • voi veți uimi
  • ei ele vor uimi
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a uimi conjugare la condițional prezent
  • eu aș uimi
  • tu ai uimi
  • el ea ar uimi
  • noi am uimi
  • voi ați uimi
  • ei ele ar uimi
Verbul a uimi conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi uimit
  • tu ai fi uimit
  • el ea ar fi uimit
  • noi am fi uimit
  • voi ați fi uimit
  • ei ele ar fi uimit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a uimi la conjunctiv prezent
  • eu să fiu uimesc
  • tu să fii uimești
  • el ea să fie uimească
  • noi să fim uimim
  • voi să fiți uimiți
  • ei ele să fie uimească
Conjug a uimi la imperfect
  • eu uimeam
  • tu uimeai
  • el ea uimea
  • noi uimeam
  • voi uimeați
  • ei ele uimeau
A uimi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu uimisem
  • tu uimiseși
  • el ea uimise
  • noi uimiserăm
  • voi uimiserăți
  • ei ele uimiseră
Verbul a uimi conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi uimit
  • tu să fi uimit
  • el ea să fi uimit
  • noi să fi uimit
  • voi să fi uimit
  • ei ele să fi uimit
Conjugare a uimi la perfectul simplu
  • eu uimii
  • tu uimiși
  • el ea uimi
  • noi uimirăm
  • voi uimirăți
  • ei ele uimiră
Conjugarea verbului a uimi la perfectul compus
  • eu am uimit
  • tu ai uimit
  • el ea a uimit
  • noi am uimit
  • voi ați uimit
  • ei ele ar uimit
Conjugă a uimi la viitor anterior
  • eu voi fi uimit
  • tu vei fi uimit
  • el ea va fi uimit
  • noi vom fi uimit
  • voi veți fi uimit
  • ei ele vor fi uimit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
UIMÍ, uimesc, verb IV. tranzitiv

1. A produce mirare sau admirație, a surprinde puternic, a impresiona profund. vezi ului. Vorbești cu un calm care mă uimește. BARANGA,

I. 184. O păsărică vine, prevestind țărmuri vecine... Pe catarg ea saltă, cîntă, Ne uimește, ne încîntă Ș-apoi zboară ca un vis. ALECSANDRI, P. A. 83.
       • absolut A uimit mai ales noutatea cea mai proaspătă. CAMIL PETRESCU, U. N. 170. Fie Răzvan ori și unde, el tot țeara ș-o iubește, Dacă prin faptele sale se rădică și uimește. HASDEU, R. vezi 123.
♦ reflexiv A fi cuprins de mirare sau de admirație. Cît viteazul o zărește, Pe loc stă și se uimește. ALECSANDRI, P. II 91.
       • figurat Văile și munții se uimesc auzindu-i cînticele. EMINESCU, N.

5. Ce netedă cîmpie! cum ochiul se uimește! ALEXANDRESCU, P. 88.

2. (Învechit) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. Mă uimești dacă nu mîntui... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i. EMINESCU, O. I 154. Vinul... îngreuiază trupul și uimește și îmbată mintea. PISCUPESCU, O. 200.
       • reflexiv Pînă acum tu ești ca unul care a găsit o comoară... Se uimește, nu-i vine a crede. SADOVEANU, O. VII 88. Hamalul, carele nu mai văzuse să aibă atîta sumă de bani de cînd se născuse, se uimi de bucurie. GORJAN, H. II

15.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

uimind

Participiu

uimit

Infinitiv scurt

uimi

Imfinitiv lung

uimind



dex-app