 | as |
|
| Căina [ că-i-na ] VEZI SINONIME PENTRU căina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a caina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a caina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a căina (forma la infinitiv) A căina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂINA: CĂINÁ, căinez, verb I. 1. reflexiv A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, forme J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. 2. tranzitiv A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. – Pronunțat: că-i-. – Variantă: căiní (ISPIRESCU, L. 314) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂINA: CĂINA verb 1. a se boci, a(se) jeli, a(se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (popular) a se aoli, a se mișeli, (învechit și regional) a se olălăi, a se olecăi, (regional) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (învechit) a se glăsi, a se glăsui. (S-a caina toată ziua.) 2. a compătimi, a deplînge, a plînge, (livresc) a deplora, (învechit și popular) a tîngui, (învechit și regional) a căi, (regional) a sărăci, (Transilvania, Maramures și Moldova) a șăinăli, (învechit) a jeli, a jelui. (Îl caina pentru tot ce a îndurat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru căina: căiná (-néz, -át), verb – 1. A compătimi. – 2. (reflexiv) A se plînge, a se tîngui. limba slavă (veche) kajati sę (› căi), probabil prin intermediul participiu kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; conform Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, limba română germană, II, 251, din gepid. qainôn). – derivat cainic, adjectiv (lamentabil, de compătimit). Forme diferite ale cuvantului caina: -néz caina-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂINA: CĂINÁ, căinez, verb I. reflexiv A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ tranzitiv A compătimi, a deplânge. [Variante: căiní verb IV] – Slav ( vezi limba slavă (veche) kajanŭ, participiu lui kajati sen). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂINA: CĂINÁ, căinez, verb I. reflexiv A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ tranzitiv A compătimi, a deplânge. [Variante: căiní verb IV] – Din limba slavă (veche) kajanŭ (participiu lui kajati sen). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂINA: CĂINÁ, căinez, verb I. reflexiv A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ tranzitiv A compătimi, a deplânge. [Variante: căiní verb IV] – Din limba slavă (veche) kajanŭ (participiu lui kajati sen). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căina: căina [Atestat: BELDIMAN, N. P. 98/14 / V: căira / prezentul indicativ: cainanez / Etimologie: vsl кaюнъ participiul lui кaяти] 1 verb reflexiv: A se plânge. 2 verb tranzitiv: A compătimi pe cineva Si: (înv) căini. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru câina: câiná vezi 1. a jeli pe cineva: cum căina poporul de dânșii calicit Al.; 2. a se plânge, a se tângui de o pierdere suferită. [literar a geme ca un câine]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CĂINA: A CĂINÁ a cainaéz tranzitiv (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. [silabe că-i-] /<sl. kajanu Forme diferite ale cuvantului a caina: a cainaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căina: căiná verb (silabe că-i-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu căinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural căineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căina: căiná (a caina) (că-i-) verb, indicativ prezent 3 căineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CAINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a cĂina toată ziua. Îl cĂina pentru tot ce a îndurat. 98/14 / V: căira / prezentul indicativ: cĂinanez / Etimologie: vsl кaюнъ participiul lui кaяти] 1 verb reflexiv: A se plânge. A CĂINÁ cĂinaéz tranzitiv persoane A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. Căiná a cĂina că-i- verb, indicativ prezent 3 căineáză. |
GRAMATICA cuvântului CĂINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂINA poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căina? Vezi cuvântul căina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căina?[ că-i-na ] Se pare că cuvântul căina are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂINA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ compus: capră-neagră sau capră-de-munte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul căina se conjugă: ei ele căineáză
