 | as |
|
| Certa [ cer-ta ] VEZI SINONIME PENTRU certa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a certa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a certa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a certa (forma la infinitiv) A certa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERTA: CERTÁ, cert, verb I. 1. reflexiv reciproc. A se lua la ceartă, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere (adesea cu vorbe grele și cu imputări aspre); a se sfădi, a se gîlcevi. Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute! COȘBUC, P. I 174. Ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. Cîinii osul ca s-apuce, corbii stîrvul ca să-mpartă, Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă! HASDEU, R. vezi 41. În loc de-a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțelegem ca. doi oameni de treabă? ALECSANDRI, T. I 328. • (Poetic) Flori și stele Se certau noaptea-ntre ele. ALECSANDRI, P. II 177. • Expresia: A se certa furcă vezi furcă. 2. reflexiv reciproc. A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi (cu cineva). Pentru-un rîs al ei se ceartă, Și din joc se prind feciorii La trînteli. COȘBUC, P. I 98. 3. tranzitiv A mustra, a dojeni (uneori cu vorbe grele, cu imputări aspre). vezi ocărî. Mama mă tot ceartă Și tata-i supărat, Și-n ochii mei se uită Toți oamenii din sat. COȘBUC, P. I 61. Și ca certat-apoi și-a pus Privirile-n pămînt. COȘBUC, P. I 281. Împăratul o mai certa cîteodată, din care pricină împărăteasa nu era mulțămită cu starea ei. RETEGANUL, P. II 27. Ileana Simziana... prinse a certa pe neguțător că o înșelase. ISPIRESCU, L. 25. • absolut (Rar) Ceartă, mamă, cu gura, Numai nu mai blestema. BIBICESCU, P. P. 94. 3. tranzitiv (Învechit și arhaizant, de obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A pedepsi. Dar acu vei verb reflexiv:ea cu oaste și război ca să ne cerți. EMINESCU, O. I 146. Te-am crescut d-atîta verb reflexiv:ane, Și n-avuși de ce te teme; Nici cu vorba Te-am mustrat, Nici cu palma Te-am certat. TEODORESCU, P. P. 668. • figurat Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236. • (Cu privire la o vină) Zicu-i și Țăpeluș; că nu iartă Tîlhării, ci cu țapa le ceartă. BUDAI-DELEANU, Ț. 154. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERTA: CERTA verb 1. a se învrăjbi, a se supăra, (popular) a se bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (învechit și regional) a se pricinui, (regional) a se cîrti, a (se) pricini, (Moldova) a se cîrcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (familial figurat) a se strica. (S-a certa cu toți prietenii.) 2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (popular și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit și regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cîrti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova și Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puțui, (Moldova) a șmotri, (Olt. și Banat) a verb reflexiv:evi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familial figurat) a săpuni, a scutura. (L-a certa cu asprime.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A CERTA: A CERTA a bruftui, a bruftului, a da (cuiva) cu flit, a desființa, a face albie de porci (pe cineva), a face pe cineva cu ou și cu oțet, a face pe cineva praftură, a flitui, a lua în șuturi, a obrăznici, a pizdui, a probozi, a-i sări (cuiva) în cap, a scărmăna, a scoate (pe cineva) la tablă, a spăla pe cineva pe cap, a-i spune cuiva verb reflexiv:eo două de dulce, a trage (cuiva) un frecuș / un perdaf / o săpuneală, a ține (cuiva) o predică, a umple de bogdaproste, a zice (cuiva) verb reflexiv:eo două de dulce. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERTA: CERTÁ, cert, verb I. 1. reflexiv recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. • Expresia: A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. tranzitiv A mustra, a dojeni. 3. tranzitiv (învechit) A pedepsi. – latina certare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERTA: CERTÁ, cert, verb I. 1. reflexiv recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. • Expresia: A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. tranzitiv A mustra, a dojeni. 3. tranzitiv (învechit) A pedepsi. – latina certare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru certa: certá [Atestat: CORESI, EV. 47/8 / prezentul indicativ: cert / Etimologie: moștenit din latinescul certare] 1 verb tranzitiv: A mustra. 2 verb reflexiv:r A discuta în contradictoriu, cu glas ridicat Si: (înv) a se gâlcevi, (pfm) a se dondăni, a se ciorovăi. 3 verb tranzitiv: (Înv) A pedepsi. 4 verb tranzitiv: (Îvr) A amenda. 5 verb tranzitiv: (Înv) A condamna. 6 verb reflexiv:r A rupe relațiile de prietenie cu cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERTA: CERTÁ, cert, verb I. 1. reflexiv A se lua la ceartă, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere; a se sfădi, a se gâlcevi. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva. 2. tranzitiv A mustra, a dojeni. 3. tranzitiv (învechit și arhaic) A pedepsi. – latina certare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CERTA: CERTÁ verb vezi bate, condamna, instrui, învăța, osândi, pedepsi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru certa: certa verb vezi BATE. CONDAMNA. INSTRUI. ÎNVĂȚA. OSÎNDI. PEDEPSI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru certa: certá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cert, persoana a treia singular: el / ea și plural ceártă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru certa: certá (a certa) verb, indicativ prezent 3 ceártă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A certa: A certa ≠ a lăuda Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CERTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A certa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a certa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a certa cu toți prietenii. L-a a certa cu asprime. S-a a certa cu toți prietenii. L-a a certa cu asprime. Certá a a certa verb, indicativ prezent 3 ceártă. |
GRAMATICA cuvântului A certa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a certa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A certa poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE certa? Vezi cuvântul certa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul certa?[ cer-ta ] Se pare că cuvântul certa are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A certa Inţelegi mai uşor cuvântul a certa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic |