eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție furca


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Furcă [ fur-că ]
VEZI SINONIME PENTRU furcă PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului furca în mai multe dicționare

Definițiile pentru furca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
FURCĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FÚRCĂ, furci, substantiv feminin

1. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors. Voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul. ISPIRESCU, L.

12. Degetele ei... torceau dintr-o furcă de aur. EMINESCU, N.

8. Caierul de burungic din furcă. NEGRUZZI, S.

I. 107.
       • (Poetic) Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156.
♦ Furcărie. Se ferea... d-a cînta cu toatele cînd erau la furcă. ISPIRESCU, L. 51.
       • Expresia: A se certa furcă = a se certa rău. A aflat acest amor tainic și s-a certat cu dînsa furcă. FILIMON, C. 84. A da (cuiva) de furcă = a da (cuiva) mult de lucru, a face (pe cineva) să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de lucru, de luptat cu cineva (sau cu ceva). Avusese atîta de furcă cu blestematul de motor. DUMITRIU, vezi L. 129. Cu d-l Disescu... am avut de furcă anul trecut. GALACTION, O. I 25. Tu ai verb reflexiv:ut să ai cu noi de furcă, Și dac-ai verb reflexiv:ut să-ncurci, acum descurcă! COȘBUC, P. II 284. (Popular) A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere.

2. Unealtă agricolă formată dintr-o coadă de lemn, terminată cu doi sau trei dinți încovoiați, de lemn (servind la strînsul fînului, la clăditul șirelor etc.) sau de oțel (servind și la strîngerea gunoiului, a bălegarului etc.). Bătrînul întoarse furca cu coarnele în pămînt. SADOVEANU, M. C. 87. În ușa grajdului, alături, stătea Ichim cu furca de fier în mînă. REBREANU, R. II 210. Și de cîte ori lua cîte un snop în furcă și-l simțea că e greu, inima îi rîdea de bucurie. SLAVICI, O. I 238.
       • figurat [Șarpele] a ațintit pe copil și și-a fulgerat spre el furca limbii. SADOVEANU, despre P. 91.
       • Expresia: Parc-ar fi pus cu furca, se zice despre lucruri aflate în dezordine. Părul îi sta în cap de parcă ar fi fost pus cu furca. ISPIRESCU, L. 206.
♦ Cantitate de fîn cît se poate lua într-o furcă. Se ducea să coboare din pod o furcă de fîn pentru cai. SLAVICI, O. I 252.

3. Nume dat la diferite unelte, lucruri etc. asemănătoare cu o furcă: a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul. Ștefan Turcu lăsă receptorul în furcă. MIHALE, O. 78; b) furca pieptului extremitatea inferioară a sternului cu cele două cartilagii costale fixate de el. Un nod nervos i se oprise parcă în furca pieptului. BART, E. 213. Pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului, La încinsul brîului. ALECSANDRI, P. P. 73; c) furca gîtului = extremitatea superioară a sternului cu cele două clavicule fixate de el; d) furca puțului (sau a fîntînii) = stîlpul pe care se sprijină cumpăna. A crăpat furca fîntînii. STANCU, despre 96. Și furcile de la fîntîni Stau veșnic neclintite-n soare. DEMETRESCU, O. 72; e) furca scrînciobului = stîlpul orizontal de care este fixat scrînciobul; f) furca drumului = răspîntie.
♦ (Învechit) Spînzurătoare în formă de furcă (2) cu doi dinți. Cu moarte să se omoare. În furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121.

4. Fiecare din stîlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești. Am stat jos, lîngă furca tîrlei. GALACTION, O. I 64.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

FURCĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FÚRCĂ, furci, substantiv feminin

1. Unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți (încovoiați), folosită pentru strângerea fânului, clăditul șirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc.
       • Expresia: Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri așezate în dezordine, nesortate.
♦ Cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă (1).

2. (În sintagme) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca (1): a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul; b) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el; d) furca puțului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijină cumpăna; e) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul; f) furca drumului = răspântie.
♦ (învechit) Spânzurătoare în formă de furcă (1) cu doi dinți.

3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors.
       • Expresia: A se certa furcă = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furcă = a face (pe cineva) să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultăți. (popular) A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă.

4. Furcărie.

5. Organ al mașinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor.

6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din paiantă.

– latina furca.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FURCĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FÚRCĂ, furci, substantiv feminin

1. Unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți (încovoiați), folosită pentru strângerea fânului, clăditul șirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc.
       • Expresia: Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri așezate în dezordine, nesortate.
♦ Cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă (1).

2. (În sintagmele) Furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul. Furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea. Furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el. Furca puțului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijină cumpăna. Furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul. Furca drumului = răspântie.
♦ (învechit) Spânzurătoare în formă de furcă (1) cu doi dinți.

3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors.
       • Expresia: A se certa furcă = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furcă = a face (pe cineva) să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultăți. (popular) A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă.

4. Șezătoare la care se toarce cu furca (3).

5. Organ al mașinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor.

6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din paiantă.

– latina furca.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FURCĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FÚRCĂ furcaci forme

1) Unealtă agricolă formată din câțiva dinți curbați, fixați într-o coadă de lemn, folosită la diferite lucrări. furca de fier.

2) Cantitate de material care poate fi luată dintr-o singură dată cu această unealtă.

3) Unealtă constând dintr-o vergea de lemn la capătul căreia se pune caierul, pentru a-l toarce.

4) Obiect cu o parte bifurcată.
       • furcaca telefonului parte componentă a aparatului de telefon pe care se pune receptorul.

5) Fiecare dintre stâlpii de care se fixează grinzile și care susțin acoperișul și pereții unei case țărănești. /<lat. furca
Forme diferite ale cuvantului furca: furcaci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



FURCĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FURCĂ s.

1. (învechit) ostie. (Drac reprezentat cu furca în mînă.)

2. (Transilvania) gearmăn, hantarig. (furca la fîntînă.)

3. (tehnic) braț, mînă, stîlp, (regional) ciocan, cujbă. (furca la războiul de țesut.)

4. (tehnic) pisc, (regional) cîrlig, grui, popîrțac. (furca la car.)

5. (anatomie) furca-pieptului = (popular) lingurea, lingurică, (regional) lingura-pieptului.

6. (prin Moldova și Transilvania) cujeică. (furca de tors.)

7. (popular) furcărie. (Șezătoarea la care se toarce se numește furca.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FURCĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FURCĂ substantiv

1.

– ard. (Drăg);

– R. (St. Nicolaescu Doc.

– 254); b., 1534 (Glos).

2. Furcul/escu, R. (Cotr 101); -ești s.

3. Furc/escu (Sd XXI); -eni s.

4. Prob. -ilă: Furcil, popa (Isp III1); -ă, Ion (17 A I 55; BCI IV 184).

5. Furcovici, R. (16 B II 57), poate același cu Furcescu.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

furcă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furcă:
fúrcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fúrcii; plural furci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

furcă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furcă:
fúrcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fúrcii; plural furci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

FURCĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FURCĂ:
FÚRCĂ substantiv verbal ostie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

furcă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru furcă:
furcă substantiv verbal OSTIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'FURCA'
FURBISÁFURBISÁJFURBISÁREFURBÚRĂFÚRCĂFURCA-DRÚMULUIFURCÁRFURCĂRÍEFURCÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL furcă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului furcă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
FÚRCĂ furcăci forme 1 Unealtă agricolă formată din câțiva dinți curbați, fixați într-o coadă de lemn, folosită la diferite lucrări.
Furcă de fier.
       • furcăca telefonului parte componentă a aparatului de telefon pe care se pune receptorul.
Drac reprezentat cu furcă în mînă.
Furcă la fîntînă.
Furcă la războiul de țesut.
Furcă la car.
Furcă de tors.
Șezătoarea la care se toarce se numește furcă.

GRAMATICA cuvântului furcă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furcă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furcă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul furcă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul furcă are forma: furci
    VEZI PLURALUL pentru furcă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE furcă?
Vezi cuvântul furcă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furcă?
[ fur-că ]
Se pare că cuvântul furcă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL furcă
Inţelegi mai uşor cuvântul furcă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A se certa furcă = a se certa rău
A da cuiva de furcă = a da cuiva mult de lucru, a face pe cineva să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat
A avea de furcă cu cineva sau cu ceva = a avea mult de lucru, de luptat cu cineva sau cu ceva
Popular A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere
Asemănătoare cu o furcă: a furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul
73; c furca gîtului = extremitatea superioară a sternului cu cele două clavicule fixate de el; d furca puțului sau a fîntînii = stîlpul pe care se sprijină cumpăna
72; e furca scrînciobului = stîlpul orizontal de care este fixat scrînciobul; f furca drumului = răspîntie
În sintagme Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca 1: a furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul; b furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el; d furca puțului sau fântânii = stâlpul de care se sprijină cumpăna; e furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul; f furca drumului = răspântie
A se certa furcă = a se certa foarte tare
A da cuiva de furcă = a face pe cineva să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat
A avea de furcă cu cineva sau cu ceva = a avea mult de luptat cu cineva sau cu ceva, a avea dificultăți
Popular A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă
În sintagmele Furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul
Furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea
Furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el
Furca puțului sau fântânii = stâlpul de care se sprijină cumpăna
Furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul
Furca drumului = răspântie
A se certa furcă = a se certa foarte tare
A da cuiva de furcă = a face pe cineva să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat
A avea de furcă cu cineva sau cu ceva = a avea mult de luptat cu cineva sau cu ceva, a avea dificultăți
Popular A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă
Anatomie furca-pieptului = popular lingurea, lingurică, regional lingura-pieptului
Anatomie furca-pieptului = popular lingurea, lingurică, regional lingura-pieptului



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL furcă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Jenă financiară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a da cuiva ceva, a face cuiva rost de ceva; a-l avea în vedere cu
tren de noapte care transportă pe automobilist în cușeta vagonului de dormit, iar mașina sa pe un vagon special
lipsă de bani
balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?