eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a o arde


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Arde [ ar-de ]
VEZI SINONIME PENTRU arde PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a o arde în mai multe dicționare

Definițiile pentru a o arde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a arde
Verbul: a arde (forma la infinitiv)
A arde conjugat la timpul prezent:
  • eu ard
  • tu arzi
  • el ea arde
  • noi ardem
  • voi ardeți
  • ei ele ard
VEZI VERBUL a arde CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARDE:
ÁRDE, árd, verb III.

I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; vezi I 56. Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46. Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109. II (Accentul cade pe ideea de mistuire, de consumare prin foc)

1. intranzitiv A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407. Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65. Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175. Satul sau (țara, lumea) arde și baba se piaptănă v babă.
       • figurat Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, vezi 17. În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158.
       • (Cu subiectul neexprimat) Arde la vecin.
       • tranzitiv (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză) Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. forme 71. Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174. Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907. Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361.

2. tranzitiv (Subiectul este omul) A da foc, a băga în foc. S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. forme 29.
♦ A produce cuiva o rană prin foc. M-ai ars cu țigara.
       • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) figurat a înfiera, a stigmatiza.
♦ A încinge, a înfierbînta. Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul.
♦ (Cu privire la materialul care servește la încălzire) A consuma. De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 98.
       • intranzitiv Pe vatra veche ard, Pocnind din verb reflexiv:eme-n verb reflexiv:eme, Trei verb reflexiv:eascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191.
♦ (Cu privire la mîncare) A strica expunînd prea mult la acțiunea focului. Am ars friptura
       • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232.
♦ (Cu privire la cărămidă, la obiecte de ceramică etc.) A expune acțiunii focului (sau unei temperaturi ridicate) în procesul de fabricare. A ars cărămida.
♦ (Cu privire la un instrument medical) A dezinfecta trecînd prin flacără. Doctorul a ars in flacără arul seringii.
       • (Cu privire la o rană) A cauteriza.
♦ (Subiectul este o substanță chimică) A distruge. Stropii de acid sulfuric i-au ars haina.

3. intranzitiv (Despre materiale combustibile) A se consuma pentru a rîspîndi lumină; prin extensie (despre surse de lumină sau despre lumina însăși) a fi aprins, a lumina. La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524. Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, vezi 41. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84. Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60.
       • tranzitiv În satele electrificate țăranii nu mai sînt nevoiți să ardă petrol.
       • figurat A luci, a străluci. Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292. Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224. Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70.
       • (Poetic; despre ochi, privire) Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, vezi 59. În cerdac apăruse un bărbat de verb reflexiv:eo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93. Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120.

4. intranzitiv (Despre soare) A răspîndi căldură mare, a încălzi puternic, a dogori. Arde soarele, semn de ploaie.
       • tranzitiv A încălzi tare, a pîrli, a bronza. Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384. Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 20.

III. (Accentul cade pe senzația usturătoare provocată de foc)

1. reflexiv A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P.

5. Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt.
♦ tranzitiv A produce o senzație arzătoare, usturătoare, ca de arsură. Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152. Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186. figurat Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. Hristos I 363. Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172.
♦ figurat A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut. Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141.
♦ reflexiv (Familiar) A se păcăli, a se înșela. vezi frige.

2. intranzitiv A fi fierbinte, a dogori. Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50. Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145. figurat Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124.
♦ (Despre ființe, prin extensie despre părți ale corpului lor) A avea febră; (despre ochi) a străluci de febră. Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. forme 26. Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. Am luat-o de mînă

– mîna ei ardea

– și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46.
♦ A se înroși, a se îmbujora din cauza unei stări emotive. Îi ard obrajii de rușine. ▭ Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20.

3. tranzitiv figurat (Cu indicarea instrumentului acțiunii) A trage, a da o lovitură. Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51.
       • (Complementul instrumental devine complement direct) Puteam să nu-i ard verb reflexiv:eo trei nuiele? BENIUC, vezi 141. I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260. Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128.
♦ (Familiar, construit cu dativul etic) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. vezi trage, trînti. Scriu destul de citeț.

– Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, despre 461. (Cu privire la un cîntec) Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180.

4. intranzitiv figurat (Determinat prin «de dor», «de iubire», «de nerăbdare» etc.) A fi cuprins de un sentiment puternic, foarte viu, profund. Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148. Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337. (Eliptic) Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA,

I. 167. Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192.
       • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77. Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262. (Rar, cu privire la persoane) Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I

7.
       • tranzitiv La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, vezi 16. I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. forme 179.
       • Expresia: A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică. Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23.
       • reflexiv (Rar, despre inimă, suflet etc.) Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 114. Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 213.

– prezent industrie și conjuncție și: arz (CARAGIALE, O. I 74, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 105).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ARDE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARDE:
ÁRDE, ard verb III.

I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins.

II.

1. intranzitiv A se mistui prin foc, a se preface în cenușă.
       • tranzitiv (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective) Ardă-l focul fuior, că încâlcit e! (ALECSANDRI).

2. tranzitiv A da foc, a băga în foc.
       • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) figurat a înfiera; a stigmatiza (pe cineva).
♦ tranzitiv și intranzitiv A (se) consuma prin ardere. A ars multe lemne.
♦ A încinge, a încălzi. Arde cuptorul înainte de a coace pâinea.
♦ A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului.
       • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc (ȘEZ.).
♦ A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) cărămidă, obiecte de ceramică etc.
♦ A dezinfecta un instrument.
♦ A cauteriza o rană.
♦ A distruge. Acidul sulfuric i-a ars haina.

3. intranzitiv A se consuma pentru a răspândi lumină; prin extensie a fi aprins, a lumina. Lampa ardea.
♦ figurat A luci, a străluci. Pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur (SADOVEANU).

4. intranzitiv (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli. Avea... o pieliță nearsă de vânturi și soare (SADOVEANU).

III.

1. reflexiv A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige.
       • tranzitiv M-ai ars cu țigara.
♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. Un vânt aspru... ardea obrazurile (SADOVEANU).
♦ tranzitiv figurat A spune cuiva ceva neplăcut.
♦ tranzitiv și reflexiv figurat (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela.

2. intranzitiv A fi fierbinte. Simții arzând pământul (ALECSANDRI).
♦ A se înroși din cauza unei stări emotive.
♦ A avea febră.

3. tranzitiv figurat A da o lovitură. Acuși vă ard câteva jordii (CREANGĂ).
♦ (familial) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune.

4. intranzitiv figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic.
       • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... [prezent industrie și conjuncție și: arz]

– latina ardere.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARDE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARDE:
ÁRDE, ard, verb III.

I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins.

II.

1. tranzitiv A da foc, a băga în foc.
       • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva).

2. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc.
♦ tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului.
       • reflexiv S-a ars mâncarea.
♦ tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică.

3. tranzitiv și intranzitiv A încinge, a încălzi (tare).
♦ tranzitiv A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile.
♦ tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără.
♦ tranzitiv A cauteriza o rană.

III. intranzitiv

1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde.

2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV.

1. reflexiv și tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige.
♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură.

2. tranzitiv figurat A da o lovitură. I-a ars o palmă.
♦ (familial) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă.
♦ tranzitiv și reflexiv (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela.

3. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive).
♦ A avea febră.
♦ figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic.
       • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de...

– latina ardere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARDE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARDE:
ÁRDE, ard, verb III.

I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins.

II.

1. tranzitiv A da foc, a băga în foc.
       • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva).

2. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc.
♦ tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului.
       • reflexiv S-a ars mâncarea.
♦ tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică.

3. tranzitiv și intranzitiv A încinge, a încălzi (tare).
♦ tranzitiv A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc.
♦ tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără.
♦ tranzitiv A cauteriza o rană.

III. intranzitiv

1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde.

2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV.

1. reflexiv și tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige.
♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură.

2. tranzitiv figurat A da o lovitură. I-a ars o palmă.
♦ (familial) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă.
♦ tranzitiv și reflexiv (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela.

3. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive).
♦ A avea febră.
♦ figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic.
       • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de...

– latina ardere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARDE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARDE:
ARDE verb

1. a dogori, a frige, a pîrjoli, (popular) a pripi, a zăpuși, (învechit și regional) a păli, a prigori. (Soarele arde.)

2. a încălzi, a încinge, a înfierbînta. (arde cuptorul pentru pîine.)

3. a (se) mistui. (Focul a arde totul.)

4. a (se) frige. (M-am arde la deget de la plită.)

5. (medicina) a cauteriza. (arde o rană.)

6. a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (învechit și regional) a (se) păli. (Ne arde la soare, la mare.)

7. a lumina. (Lampa arde pînă tîrziu în camera lui.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

arde
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arde:
árde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural árdă (și árză în expresia arză-l focul); imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde!, intranzitiv arzi!, persoana a doua plural: voi árdeți!; participiu ars
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

arde
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arde:
árde (a arde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent 3 să árdă (dar: arză-l focul); imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde, intranzitiv arzi, persoana a doua plural: voi árdeți; participiu ars
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ARDE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARDE:
ÁRDE verb vezi ademeni, amăgi, bănui, da, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, sclipi, străluci, trage, trișa.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

arde
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru arde:
arde verb vezi ADEMENI. AMĂGI. BĂNUI. DA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. SCLIPI. STRĂLUCI. TRAGE. TRIȘA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

arde
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru arde:
arde, ard

I. vezi t.

1. a fura (pe cineva)

2. a bate.

3. a condamna.

II. vezi r. a avea necazuri, a da de bucluc

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

a o arde
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a o arde:
a o arde expresie a lenevi, a trândăvi.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A O ARDE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a o arde
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a o arde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Soarele a o arde.
A o arde cuptorul pentru pîine.
Focul a a o arde totul.
M-am a o arde la deget de la plită.
A o arde o rană.
Ne a o arde la soare, la mare.
Lampa a o arde pînă tîrziu în camera lui.
Soarele a o arde.
Focul a a o arde totul.
árde a a o arde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent 3 să árdă dar: arză-l focul; imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde, intranzitiv arzi, persoana a doua plural: voi árdeți; participiu ars.

GRAMATICA cuvântului a o arde?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a o arde.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a o arde poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE arde?
    Vezi cuvântul arde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arde?
    [ ar-de ]
    Se pare că cuvântul arde are două silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL a o arde
    Inţelegi mai uşor cuvântul a o arde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b figurat a înfiera, a stigmatiza
    A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva
    A arde la inimă pe cineva = a provoca cuiva o emoție puternică
    A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b figurat a înfiera; a stigmatiza pe cineva
    A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să
    A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b a înfiera; a stigmatiza pe cineva
    A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să
    A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b a înfiera; a stigmatiza pe cineva
    A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL a o arde