eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție frige


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Frige [ fri-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU frige PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului frige în mai multe dicționare

Definițiile pentru frige din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a frige
Verbul: a frige (forma la infinitiv)
A frige conjugat la timpul prezent:
  • eu frig
  • tu frigi
  • el ea frige
  • noi frigem
  • voi frigeți
  • ei ele frig
VEZI VERBUL a frige CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












FRIGE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRIGE:
FRÍGE, frig, verb

III.

1. tranzitiv A expune un aliment (în special carne și pește) direct acțiunii focului (în frigare, pe grătar, pe jar) pentru a-l face bun de mîncat. vezi prăji, pîrjoli, perpeli. Îi plac pui de cei mai tineri, mie însă-mi plac și de iști mai bătrîni, numai să fie bine fripți. CREANGĂ, P. 33. Una cu vin îl stropea, Una carne că-i frigea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 52.
       • absolut Fulga masă că-și gătea, Miei de piele că-i jupuia; Care prin frigări frigea, Care prin căldări fierbea. ANT. literar popular I 258.
       • reflexiv impersonal Ci mi-ș frige un berbece; Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige in cîrlige Și-l întoarce prin belciuge. ANT. literar popular I 54.

2. tranzitiv (Despre foc, soare sau un obiect care radiază căldură mare) A provoca senzații de arsură, urmate uneori de o rană. Soarele pălea așa de cumplit, de te frigea. SBIERA, P. 208. Luați seamă, că vă frigeți. ALECSANDRI, T. I 293. Cine s-a fript cu ciorba suflă și-n iaurt.
       • (Despre alți agenți decît căldura) Venea un vînt aspru, care frigea obrazurile ca un brici rău ascuțit. SADOVEANU, O. VI 123. Lacrimile îi frig obrazul. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
       • figurat Fata îl desfăcu [biletul] tremurînd: hîrtia îi frigea degetele. SADOVEANU, M. C. 142. Privirile lor stăruitoare îl frigeau. REBREANU, R.

I. 145.
♦ (Despre oameni) A atinge (ceva sau pe cineva) cu un corp fierbinte, provocînd o arsură; a arde. Luînd pe rînd andrelele înroșite în foc, îi fripse cățeii de turbă de pe dosul limbii. HOGAȘ, H. 28.
       • figurat (În legătură cu inima, considerată ca sediu al sentimentelor și senzațiilor) Strașnică femeie, bre Vasile... M-a fript la inimă, m-a gătit! SADOVEANU, O. I 467. Ea de mică m-a iubit Și mare m-a părăsit, Inimioara rău mi-a fript. ANT. literar popular I 381. M-o fript la inimă, nu altă. ȘEZ. II 74.
♦ reflexiv A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect fierbinte. Jucați-vă cu focul, dacă vi-i voia să vă frigeți. NEGRUZZI, S. III 14.

3. intranzitiv (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a arde, a dogorî. Soarele frigea acum în mijlocul cerului. PREDA, Î. 148.

4. reflexiv (Familiar) A se păcăli, a se înșela, a păgubi. S-a fript: ce-a cumpărat el nu face nici doi bani. ▭ M-am fript! s-a gîndit Negoiță; dar de zis n-a putut zice nimic. CARAGIALE, P. 95.

– Forme gramaticale; perfectul simplu fripsei, participiu fript.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

frige
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru frige:
fríge (fríg, frípt), verb –

1. prăji. –

2. A coace. –

3. A arde, a face scrum. –

4. A pune la foc (pentru a tortura). –

5. A bate, a altoi, a ciomăgi, a face praf. –

6. A arde, a fi fierbinte. –

7. (reflexiv) A se arde, a se prăji. –

8. (reflexiv) A se păcăli, a rămîne păgubaș. –

9. (reflexiv) A pierde.

– Mr. frigu, fripșu, friptă; megl. frig, friș, fris. latina frῑgĕre (Pușcariu 648; Candrea-Dens., 642; REW 3510; DAR), conform albaneză fergoń (Philippide, II, 643), italiana frigere, prov., limba franceza frire, cat. fregir, spaniolă freir, portugheză frigir. derivat frigare, substantiv feminin (vergea de fier în care se înfige carnea spre a fi prăjită), cu sufix -are, ca vînzare, crezare (analogia cu grătar, pe care o propune DAR nu constituie o explicație suficientă; după Pușcariu 650, din latina *frῑgalis; după Candrea-Dens., 643, de la un latina *frῑgaria); frigăruie, substantiv feminin (carne tăiată în bucăți mici și friptă la frigare); frigări, verb (a înfige; reflexiv popular, a fi stăpînit de dorință); frigătoare, substantiv feminin (frigare; Transilvania, plită de gătit); înfrigări, verb (a înfige); friptoare, substantiv feminin (Transilvania, Banat, arșiță, căldură excesivă), de la participiu fript, cu sufix -oare; friptură, substantiv feminin (carne friptă), cu sufix -ură, conform băutură, căutătură, corcitură etc. (după Meyer-Lübke, limba română Gramm., II, 492; Pușcariu 654; Candrea-Dens., 654; REW 3508 și DAR, din latina frῑctūra, conform mr. friptură și frῑxūra › limba franceza fressure; însă această ipoteză nu este necesară); fripturist, substantiv masculin (persoană care profită de politică pentru interese personale); fripturism, substantiv neutru (politică a propriului interes).
Forme diferite ale cuvantului frige: fríg frípt

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

FRIGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRIGE:
FRÍGE, frig, verb

III.

1. tranzitiv A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); prin extensie a prăji în tigaie.
       • Compus: (familial) frige-linte substantiv masculin invariabil = om avar, zgârcit, harpagon.

2. tranzitiv și reflexiv A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde.
       • Expresia: (tranzitiv) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală.
♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea figurat) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).

3. intranzitiv (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori.

4. reflexiv figurat (familial) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [perfectul simplu fripsei, participiu fript]

– latina frigere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRIGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRIGE:
FRÍGE, frig, verb

III.

1. tranzitiv A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); prin extensie a prăji în tigaie.
       • Compus: (familial) frige-linte substantiv masculin invariabil = om avar, zgârcit, harpagon.

2. tranzitiv și reflexiv A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde.
       • Expresia: (tranzitiv) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală.
♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea figurat) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).

3. intranzitiv (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori.

4. reflexiv figurat (familial) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [perfectul simplu fripsei, participiu fript]

– latina frigere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



FRIGE
Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru FRIGE:
FRÍGE verb

III. În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar și alte alimente, prin expunere directă la radiații calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăți de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proțap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinși, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ

FRIGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRIGE:
FRIGE verb

1. a prăji. (A frige un aliment în ulei.)

2. a (se) arde. (M-am frige la deget, de la plită.)

3. a arde, a dogori, a pîrjoli, (popular) a pripi, a zăpuși, (învechit și regional) a păli, a prigorl. (Soarele frige.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

frige
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru frige:
frige, frig I vezi t.

1. a păcăli.

2. (obs.

– despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. II vezi r.

1. a fi pățit, a se păcăli.

2. (obs.

– despre femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

frige
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frige:
fríge (a frige) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele frig, imperfect persoana a treia singular: el / ea frigeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu fripséi, persoana întâi plural: noi frípserăm; gerunziu frigấnd; participiu fript
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

frige
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frige:
fríge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele frig, imperfect persoana a treia singular: el / ea frigeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu fripséi, persoana întâi plural: noi frípserăm; gerunziu frigând; participiu fript
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

frige
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru frige:
frige verb vezi ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FRIGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRIGE:
FRÍGE verb

1. vezi prăji.

2. a (se) arde. (M-am frige la deget, de la plită.)

3. vezi arde.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'FRIGE'
frigarnițăFRIGĂRÚICĂFRIGĂRÚIEfrigătoáreFRÍGEfrige-cîneFRIGE-LÍNTEfrige-o!FRIGG

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FRIGE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frige dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A frige un aliment în ulei.
M-am frige la deget, de la plită.
Soarele frige.
Fríge a frige verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele frig, imperfect persoana a treia singular: el / ea frigeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu fripséi, persoana întâi plural: noi frípserăm; gerunziu frigấnd; participiu fript.
M-am frige la deget, de la plită.

GRAMATICA cuvântului FRIGE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frige.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FRIGE poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul FRIGE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE frige?
Vezi cuvântul frige desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frige?
[ fri-ge ]
Se pare că cuvântul frige are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL FRIGE
Inţelegi mai uşor cuvântul frige dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: familial frige-linte substantiv masculin invariabil = om avar, zgârcit, harpagon
tranzitiv A frige pe cineva la inimă sau a-i frige cuiva inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală
Compus: familial frige-linte substantiv masculin invariabil = om avar, zgârcit, harpagon
tranzitiv A frige pe cineva la inimă sau a-i frige cuiva inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală
În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar și alte alimente, prin expunere directă la radiații calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăți de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proțap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinși, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FRIGE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A nu-i fi cuiva toți boii acasă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale-afară
regional roua-cerului
a fi rău dispus
a se repezi fără a lua seama peste ce calcă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?