eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a pune in proba


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Probă [ pro-bă ]
VEZI SINONIME PENTRU probă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a pune in proba în mai multe dicționare

Definițiile pentru a pune in proba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a proba
Verbul: a proba (forma la infinitiv)
A proba conjugat la timpul prezent:
  • eu probez
  • tu probezi
  • el ea probează
  • noi probăm
  • voi probați
  • ei ele probează
VEZI VERBUL a proba CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ, probe, substantiv feminin

1. (De obicei în construcție cu verbele «a face», «a supune», «a pune») Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă un lucru este bine făcut, dacă îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. Tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
       • locuțiune adjectiv și adverb De probă = numai ca încercare, de încercare. A descoperit ceva mai bun: să ceară abonamente de probă de la ziarele ungurești. REBREANU,

I. 66.
       • Expresia: A face (o) probă (sau proba) = a încerca să faci un lucru, pentru a-ți da seama dacă el poate fi făcut în condițiile date. Niște copii... făceau probă de urătură pentru sfintui Vasile. SADOVEANU, P. S. 97. Se urcă, făcu proba și într-un minut fu aproape de pădure. ISPIRESCU, L.

7. A face proba unui calcul matematic = a verifica exactitatea unui calcul prin alt calcul, specific.
♦ Încercare a unei mașini, a unui aparat etc., pentru a constata funcționarea (bună sau rea) a acestora. [Locomotivei] i se face proba. Trece de pe o linie pe alta, e oprită brusc, apoi din nou i se dă frîu liber și ea se lasă condusă. SAHIA, N. 31.

2. Fiecare dintre părțile din care constă un examen. Au trecut cu bine probele scrise și orale.

I. BOTEZ, ȘC. 226.
♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai largi. Schiorii romîni vor concura la probele de coborîre și slalom.
♦ Cantitate dintr-un material care se examinează în vederea stabilirii calității întregului material; eșantion, mostră. Cu linguroiul topitorul ia din cînd în cînd probe, să vadă cum leagă, stingîndu-le cu apă dintr-un rezervor de fier. CONTEMPORANUL, S. II, 1955. nr. 481, 3/4. Plutonierul intrase la vapor să guste probele [de pește] fi să pregătească bărcile. BART, S. M. 73. Corp de probă = epruvetă.

3. Dovadă, mărturie. Niciodată reclamanții n-au probe. STANCU, despre 258. Drept probă, vă voi da și un alt exemplu. CARAGIALE, O. III 207. Probă cu martori = susținere, prin martori, a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. Revoltat de ipocrizia proprietarului, medicul cere proba cu martori, care i se admite. ARGHEZI, P. T. 94.
       • (În construcție cu verbul «a da») M-am pus pe treabă, voind a da probe de capacitate, de onestitate, de activitate. ALECSANDRI, T. I 370. Ați luat ceva măsuri ca să încredințați pe maghiari că voi sînteți frații lor, că sînteți uniți cu dînșii? Le-ați dat verb reflexiv:eo probă de credință ca să se încrează în voi? BOLLIAC, O. 231.

– Variantă: (popular) prúbă (SBIERA, P. 99, CONTEMPORANUL, VII 36, ODOBESCU, S. I 480) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRÓBĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ, probe, substantiv feminin

1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
       • Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată.
       • locuțiune verbala A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi.

2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
       • locuțiune adjectiv și adverb De probă = ca încercare, de încercare.
♦ specializare Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
♦ specializare Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; prin generalizare examen.
♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.

3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.

4. Verificare a exactității unei operații aritmetice.

5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră
♦ Analiză medicală.
♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
♦ (fotografie) Copie pozitivă pe hârtie.

6. Pildă, exemplu, model.

– Din latina proba (cu sensuri după limba franceza preuve).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRÓBĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ, probe, substantiv feminin

1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
       • Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată.
       • locuțiune verbala A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi.

2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
       • locuțiune adjectiv și adverb De probă = ca încercare, de încercare.
♦ specializare Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
♦ specializare Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; prin generalizare examen.
♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.

3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.

4. Verificare a exactității unei operații aritmetice.

5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră
♦ Analiză medicală.
♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
♦ (fotografie) Copie pozitivă pe hârtie.

6. Pildă, exemplu, model.

– Din latina proba (cu sensuri după limba franceza preuve).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROBĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBĂ:
PROBĂ s.

1. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, (livresc) coroborare. (proba celor afirmate.)

2. atestare, dovadă, mărturie. (Iată o proba elocventă.)

3. (juridic) dovadă, mărturie, probațiune. (O proba adusă în sprijinul împricinatului.)

4. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livresc) testimoniu, (învechit și regional) scrisoare, (învechit) răspuns. (Există numeroase proba în sprijinul...)

5. încercare, probare, verificare, (popular) cercare, (învechit) verificație, verificăciune. (proba unui motor.)

6. experiență, experiment, încercare, (popular) cercare. (A face o serie de proba în laborator.)

7. (matematică) verificare. (proba unei împărțiri.)

8. (medicina) analiză. (proba hepatică.)

9. examen. (Am avut două proba de susținut.)

10. exemplu, model, mostră, specimen, tip. (Dă-mi mai jos cîteva proba de...)

11. eșantion, model, mostră, (regional) modă. (O proba dintr-un material.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROBA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBA verb

1. a încerca, a verifica, (popular) a cerca, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a probăi, a probui. (A proba un motor, un aparat.)

2. a experimenta, a încerca. (A proba o nouă metodă.)

3. a încerca, a verifica, (învechit) a ispiti. (A proba sentimentele cuiva.)

4. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate proba cele spuse.)

5. a demonstra, a dovedi, a indica, (figurat) a marca. (Cursul evenimentelor proba o cotitură.)

6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a proba temeinic ideile.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

probă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru probă:
próbă (próbe), substantiv feminin

– Dovadă, încercare.

– Moldova prubă. Mr. provă. latina proba (secolul XIX), prin intermediul poloneză, în limba maghiara proba, germana Probe. În mr., din italiana prova, conform limba neogreacă πρόβα.

– derivat proba, verb (a dovedi), din latina probare; probabil, adjectiv, din limba franceza probable; probabilitate, substantiv feminin, din limba franceza probabilité; probatoriu (variantă probant), adjectiv, din limba franceza probatoire, probant; contraprobă, substantiv feminin, din limba franceza contre-épreuve; probălui, verb (a proba; a examina), din în limba maghiara próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, verb (a proba), secolul XVIII, învechit; probistă, substantiv feminin (actriță cu contract temporar); probui, verb (a proba), din poloneză probować, secolul XVII, învechit
Forme diferite ale cuvantului proba: próbe

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

probă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru probă:
próbă forme, plural e (limba rusă próba, despre germana probe, care vine despre latina proba). Experiență, încercare: a face proba unuĭ cazan, unuĭ pod. Verificare, constatare a adevăruluĭ: a face proba uneĭ operațiunĭ aritmetice. Lucru pin care stabileștĭ adevăru, dovadă, mărturie, semn sigur: a da probe de vitejie, a avea probe despre vina cuĭva. Mostră, exemplar, tip, bucată de marfă după care poțĭ aprecia restu mărfiĭ: probe de stofe. Probă de om (Iron.), tip de om, tacîm de om: ce probă de bețiv! De probă, numaĭ ca să vezĭ, să apreciezĭ.

– Și prubă (est).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PROBA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ, probez, verb

I. tranzitiv

1. A dovedi, a demonstra, a pune în evidență. Într-adevăr e cald. Asta o probează și alte ființe care trăiesc cu mine. SADOVEANU, O. VIII 180. Domnule... Cum să vă probez recunoștința me? ALECSANDRI, T. I 367.

2. A supune (pe cineva sau ceva) la o probă, la o încercare (pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor); a încerca. A proba o rochie. ▭ Trase zăvorul... apoi începu să probeze cheile în lacăte. BASSARABESCU, substantiv neutru 18.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRÓBĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ probae forme

1) Fapt care servește la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie.

2) Acțiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerințe; încercare.

3) Fiecare dintre etapele unui examen.

4) Întrecere în cadrul unei competiții sau al unui gen de sport.

5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eșantion. [G.-D. probei] /<lat. proba
Forme diferite ale cuvantului proba: probae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PRÓBĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ substantiv feminin

1. încercare; (examen de) verificare.
       • metodă prin care se constată justețea unui calcul.
       • (sport) întrecere.

2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material.

3. (fotografie) copie pozitivă pe hârtie.

4. confirmare, dovadă, mărturie. (< latina proba, germana Porbe)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PRÓBĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ substantiv feminin

1. Încercare; (examen de) verificare.
♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul.
♦ Întrecere.

2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion.
♦ (fotografie) Copie pozitivă pe hârtie.

3. Dovadă, mărturie. [< latina proba].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PROBA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ, probez, verb

I. tranzitiv

1. (Folosit și absolut) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.

2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.

– Din latina probare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROBA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ, probez, verb

I. tranzitiv

1. (Folosit și absolut) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.

2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.

– Din latina probare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROBA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ verb

1. vezi verifica.

2. vezi experimenta.

3. a încerca, a verifica, (învechit) a ispiti. (A proba sentimentele cuiva.)

4. vezi confirma.

5. vezi demonstra.

6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a proba temeinic ideile.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

probă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru probă:
probă forme

1. dovadă: am probe despre ce afirm;

2. mărturie, semn sigur: probe de capacitate;

3. încercare: calul se urcă, făcu probă ISP.;

3. verificarea unei operațiuni de calcul: proba diviziunii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROBA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ verb

I. trecut

1. A dovedi, a demonstra (cu probe).

2. A pune la probă; a încerca. [< latina probare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PROBA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ verb trecut

1. a dovedi, a demonstra (cu probe).

2. a pune la probă; a încerca. (< latina probare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

a pune în probă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a pune în probă:
a pune în probă expresie (poloneză, învechit) a lua la bătaie (un delincvent în incinta secției de poliție).
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

proba
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proba:
probá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu probéz, persoana a treia singular: el / ea și plural probeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

PROBA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROBA:
PROBÁ verb vezi învăța, memora, memoriza, repeta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

proba
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru proba:
proba verb vezi ÎNVĂȚA. MEMORA. MEMORIZA. REPETA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

probă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru probă:
próbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat próbei; plural próbe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

probă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru probă:
próbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat próbei; plural próbe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

proba
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proba:
probá (a proba) verb, indicativ prezent 3 probeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PRÓBĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRÓBĂ:
PRÓBĂ substantiv verbal corectură, repetiție.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

probă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru probă:
probă substantiv verbal CORECTURĂ. REPETIȚIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A PUNE IN PROBA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL probă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului probă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Probă celor afirmate.
Iată o probă elocventă.
O probă adusă în sprijinul împricinatului.
Există numeroase probă în sprijinul.
Probă unui motor.
A face o serie de probă în laborator.
Probă unei împărțiri.
Probă hepatică.
Am avut două probă de susținut.
Dă-mi mai jos cîteva probă de.
O probă dintr-un material.
A probă un motor, un aparat.
A probă o nouă metodă.
A probă sentimentele cuiva.
Toate probă cele spuse.
Cursul evenimentelor probă o cotitură.
Și-a probă temeinic ideile.
PRÓBĂ probăe forme 1 Fapt care servește la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie.
O probă adusă în sprijinul împricinatului.
Există numeroase probă în sprijinul.
Probă unei împărțiri.
A probă sentimentele cuiva.
Și-a probă temeinic ideile.
Probá a probă verb, indicativ prezent 3 probeáză.

GRAMATICA cuvântului probă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului probă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul probă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul probă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul proba se conjugă: ei ele probeáză
  • group icon La plural substantivul probă are forma: próbe

CUM DESPART ÎN SILABE probă?
Vezi cuvântul probă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul probă?
[ pro-bă ]
Se pare că cuvântul probă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL probă
Inţelegi mai uşor cuvântul probă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv și adverb De probă = numai ca încercare, de încercare
A face o probă sau proba = a încerca să faci un lucru, pentru a-ți da seama dacă el poate fi făcut în condițiile date
A face proba unui calcul matematic = a verifica exactitatea unui calcul prin alt calcul, specific
Corp de probă = epruvetă
Probă cu martori = susținere, prin martori, a unei afirmații în fața instanțelor de judecată
Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată
= a proba 2, a dovedi
locuțiune adjectiv și adverb De probă = ca încercare, de încercare
Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată
= a proba 2, a dovedi
locuțiune adjectiv și adverb De probă = ca încercare, de încercare

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL probă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Mașină-unealtă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi păcălit din naivitate
pentru a onora pe cineva sau ceva, spre lauda sau preamărirea cuiva sau a ceva
mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice
a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app