 | as |
|
| învăţa [ în-vă-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU învăţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invata în mai multe dicționareDefinițiile pentru invata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învăța (forma la infinitiv) A învăța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚA: ÎNVĂȚÁ, învắț, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la cunoștințe, deprinderi, lecții etc.) A-și însuși, a asimila; a studia. Radu își învăța lecțiile pentru a doua zi. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. Nu știe regulele vînătoriei... și voiește cu toate aceste să le învețe. ODOBESCU, S. III 11. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascalul Pascal. NEGRUZZI, S. I 246. • (Urmat de un infinitiv sau de o completivă) A învățat să cînte. ▭ Solul Chinei e bogat în minereuri și tinerii tehnicieni chinezi trebuie să învețe a le exploata. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 6/5. Am învățat a călări pe deșelate. SADOVEANU, O. I 503. • absolut Te-am întîlnit în parc mai de curînd, Cu alți studenți pe-o bancă învățînd. despre BOTEZ, forme S. 11. Gheorghe se ducea să învețe pe sub copaci, în grădină. VLAHUȚĂ, O. A. I 118. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. GHICA, S. A. 141. • reflexiv Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 26. 2. (Cu un al doilea complement, indicînd persoana instruită) A transmite (cuiva) un sistem de cunoștințe și deprinderi într-un domeniu oarecare. vezi instrui. Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. Să-i dai un băiet să-l învețe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. Îl hrănesc, îl îmbracă și îl învață carte. GOLESCU, Î. 56. Dascăle prea învățate, Cel ce-nveți școlarii carte. TEODORESCU, P. P. 254. 3. A deprinde, a obișnui, a deda (pe cineva cu ceva), a face (pe cineva) să se deprindă cu ceva, să-i vină gustul de a face ceva. Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie. IOSIF, P. 54. • (Poetic) Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. • Expresia: (Mai ales în amenințări) A învăța (pe cineva) minte = a pedepsi (pe cineva) pentru a-l face să nu mai repete o greșeală, a da (cuiva) o pedeapsă exemplară. Fă-mi loc să-l învăț eu minte! DUMITRIU, N. 60. (Eliptic) Scoboară-te jos, tîlharule, că te-oi învăța eu! CREANGĂ, O. A. 57. A învăța (sau, reflexiv, a se învăța) minte = a (se) cuminți. Te-i învăța tu minte de altă dată. CREANGĂ, P. 146. Gură, tu, învață minte, nu mă spune nimănui! EMINESCU, O. I 80. • reflexiv Binele te-nvaț-a-l face Ca albina mierea ei. VLAHUȚĂ, O. A. 27. Se învățase și el... a le alege așa, de pe deasupra. CREANGĂ, P. 167. Cu nărav te-ai învățat! TEODORESCU, P. P. 152. • reflexiv pasiv Calul bătrîn nu se învață în ham. ♦ A sfătui, a povățui (pe cineva) să facă ceva (arătîndu-i cum să procedeze). Făcu precum o învăță calul. ISPIRESCU, L. 18. Ce să faci? Să te învăț eu: boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc. CREANGĂ, P. 39. Tomșa! el te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139. 4. A trage o învățătură, a căpăta experiență. Am învățat din întîmplarea asta că dușmanul se folosește de toate mijloacele. CAMILAR, TEM. 101. • absolut Pentru comuniști este lege a învăța din experiența maselor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Noi, scriitorii, învățăm de la scriitorii sovietici, care au în urma lor o experiență de peste treizeci de ani. STANCU, U.R.S.S. 153. • reflexiv Cît are omul în lume viață Tot mereu învață și nu se învață. PANN, P. vezi I 13. Să se-nvețe maicele Cum să-și deie fetele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚA: ÎNVĂȚA verb 1. a se instrui, a studia, (învechit și regional) a se pricopsi. (invata în permanență.) 2. a studia, (învechit) a pedepsi, a ștudirui, (grecism învechit) a spudaxi. (invata istoria; invata la geografie.) 3. a citi, a studia. (A invata cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A invata serios pentru examene.) 5. a asimila, a-și însuși. (A invata întreaga materie.) 6. a memora, a memoriza, a repeta, (regional) a proba. (A invata o poezie.) 7. a instrui, (rar) a școli, (învechit) a certa, a mustrui, a muștrului, a pedepsi. (A invata elevii.) 8. a (se) iniția, a (se) instrui. (A invata pe cineva într-o disciplină.) 9. a deprinde, a-și însuși, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată invata.) 10. a îndruma, a povățui, a sfătui, (livresc) a consilia, (învechit) a mîngîia. (L-a invata ce să facă.) 11. a dăscăli, a îndruma, a povățui, a sfătui. (I-a invata multă verb reflexiv:eme.) 12. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda. a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) obișnui, (regional) a (se) hîrsi. (S-a invata cu noile condiții de viață.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚA: ÎNVĂȚÁ verb vezi comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învăța: învăța verb vezi COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învăța: învățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu învăț, persoana a treia singular: el / ea și plural înváță, perfectul simplu persoana întâi singular: eu învățái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învăța: învățá (a invata) verb, indicativ prezent 3 înváță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVATA' învârzolíînvăscuítÎNVĂSCÚTÎnvățÎNVĂȚÁÎNVĂȚĂCÉLÎNVĂȚĂMÂNTînvățămî́ntînvățămấnt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învăța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învăța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii învăța în permanență. învăța istoria; învăța la geografie. A învăța cursul de la un capăt la altul. A învăța serios pentru examene. A învăța întreaga materie. A învăța o poezie. A învăța elevii. A învăța pe cineva într-o disciplină. Nu e meșteșug pe care să nu-l poată învăța. L-a învăța ce să facă. I-a învăța multă verb reflexiv:eme. S-a învăța cu noile condiții de viață. învăța istoria; învăța la geografie. A învăța cursul de la un capăt la altul. A învăța serios pentru examene. A învăța pe cineva într-o disciplină. învățá a învăța verb, indicativ prezent 3 înváță. |
GRAMATICA cuvântului învăța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învăța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învăța poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învăţa? Vezi cuvântul învăţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învăţa?[ în-vă-ţa ] Se pare că cuvântul învăţa are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL învăța Inţelegi mai uşor cuvântul învăța dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mai ales în amenințări A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să nu mai repete o greșeală, a da cuiva o pedeapsă exemplară A învăța sau, reflexiv, a se învăța minte = a se cuminți |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învăța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: An sideral?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul învăța se conjugă: ei ele înváță
