eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se urca ma urc


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Urca [ ur-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU urca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se urca ma urc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se urca ma urc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a urca
Verbul: a urca (forma la infinitiv)
A urca conjugat la timpul prezent:
  • eu urc
  • tu urci
  • el ea urcă
  • noi urcăm
  • voi urcați
  • ei ele urcă
VEZI VERBUL a urca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URCA:
URCÁ, urc, verb

I.

1. reflexiv și intranzitiv A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge, a se duce în sus, la deal; a se sui. Se urcă turme sus la munte Pe șerpuindele cărări. DEȘLIU, M. 21. Adesea se urca pînă la stîni. CĂLINESCU, E. 54. Încălecai și începui a urca la deal pe drum aproape fără de urmă. HOGAȘ, M. N. 159. Iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel. ALECSANDRI, P. A. 118.
       • tranzitiv (Complementul indică locul pe care se suie cineva) Urcară o culme, pe urmă coborîră. SADOVEANU, O. I 62. Cîte un vapor, venind de la mare, urca încet, măreț, cursul fluviului. BART, E. 44. Urca-vom și-alte scări... nimic au fost pe cîte le-am urcat. COȘBUC, P. II 305.
♦ (Despre drumuri) A fi înclinat (după forma reliefului), ducînd spre partea mai înaltă a locului. Drumul urca în pantă, poteca era îngustă. PAS, Z. III 189.
♦ (Despre plante) A se ridica prinzîndu-se (cu ajutorul unor organe speciale) pe araci, pe ziduri etc.; a se cățăra. Iedera se urcă pe perete. Vița se urcă pe araci.

2. reflexiv și (rar) intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe» sau «în») A se sui și a se așeza pe ceva mai ridicat. Se urcară în trăsură și porniră iar. DUMITRIU, N. 123. Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise... urcindu-se și el sus pe capră, lîngă vizitiu. REBREANU, R. II 68. Sania se opri; ne urcarăm în ea și intrarăm în București. BOLINTINEANU, O. 389. (tranzitiv) Voiam s-o urc în trăsură. DUMITRIU, N. 121. Joe, după ce-și urcă copilul în ceruri, stărui de Junona să se împace cu Ercule. ISPIRESCU, U. 79. În brațe-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea. ALECSANDRI, P. P. 189. (expresie, rar) A urca (pe cineva) în furci = a spînzura. I-am urcat [pe turci] în furci. ALECSANDRI, P. III 211.
       • Expresia: (Despre regi, domnitori) A se urca pe tron (sau în scaunul împărăției) = a veni la domnie. Apoi s-au urcat în scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 32. La 1504 murind marele Ștefan-vv., viteazul vitejilor, se urcă pe tron fiul său, Bogdan. BĂLCESCU, O. I 81.

3. reflexiv și (rar) intranzitiv A se ridica (pînă la o înălțime oarecare); a se înălța (în văzduh); a avea o mișcare ascendentă. Lumina soarelui de toamnă, care acum a urcat în cumpăna cerului, [e] o lumină dulce. STANCU, U.R.S.S. 38. Praful se urcă pînă-n căpriori. REBREANU,

I.

13. Un nor ivit de către-apus Se urcă-n sus. COȘBUC, P. II 90.
       • (Poetic) Iată din văile-adînci se urcă spre creștete-amurgul. COȘBUC, P. II 63.
       • A i se urca (cuiva) în cap vezi cap (I 1). A i se urca (cuiva) la cap vezi cap (I 1). A i se urca (cuiva) sîngele în obraz (sau la cap) vezi sînge. (2). A i se urca cuiva (băutura) la cap, se spune cînd cineva este amețit de băutură. Să nu bei mult, că ți se urcă la cap. REBREANU,

I. 18.
       • tranzitiv Piramidele-nvechite Urcă-n cer vîrful lor mare. EMINESCU, O. I 54. Se sfătuiseră ca să-l urce pînă la jumătatea fîntînei... și să-i dea drumu ca să scape de el. ȘEZ. II 206.

4. reflexiv (Despre temperatură, presiune atmosferică) A avea valori mai mari, a crește, a se ridica; (prin extensie, despre barometre, termometre etc.) a indica o temperatură sau o presiune etc. mai mare decît cea inițială. I s-a urcat temperatura.
♦ (fizică; despre o mărime scalară) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive.

5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica, a ajunge pînă la...; a se mări, a spori. Se mai grămădiră și alții, pînă cînd numărul se urcă la șapte. GANE, N. II 22. Cheltuielile extraordinare ale revoluției nu se urcă la mai mult de 700 000 lei. GHICA, A. 243.
       • tranzitiv Acum ne-a mai urcat și chiria. C. PETRESCU, C. vezi 226.

6. reflexiv (Despre voce, glas, ton, prin extensie despre cîntece) A crește în intensitate; a se ridica, a se înălța. Glasul acela mlădiitor Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară. ALEXANDRESCU, M. 317.
       • tranzitiv Și viersul cînd își urca, Copaci, ramuri se mișca, Frunzele pe jos pica. TEODORESCU, P. P. 632.

7. reflexiv A merge îndărăt în timp pînă la..., a data din... Prima fundațiune a fortăreței se urcă în epoca pe cînd Domnul Hristos îmbla pe pămînt. HASDEU,

I. vezi 24.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

URCA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URCA:
URCÁ, urc, verb

I.

1. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui.
♦ intranzitiv (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare.
♦ intranzitiv și reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra.

2. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat.
       • Expresia: (reflexiv și tranzitiv) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran.

3. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh).
       • Expresia: (reflexiv) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat.

4. reflexiv și intranzitiv (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensie despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare.
♦ intranzitiv (fizică; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive.

5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări.
       • tranzitiv A urca prețurile.

6. reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensie despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt.
       • tranzitiv A urca tonul.

7. reflexiv și intranzitiv A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din...

– Probabil latina *oricare (= oriri).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

URCA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URCA:
URCÁ, urc, verb

I.

1. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui.
♦ intranzitiv (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare.
♦ intranzitiv și reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra.

2. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat.
       • Expresia: (reflexiv și tranzitiv) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran.

3. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh).
       • Expresia: (reflexiv) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat.

4. reflexiv și intranzitiv (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensie despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare.
♦ intranzitiv (fizică; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive.

5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări.
       • tranzitiv A urca prețurile.

6. reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensie despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt.
       • tranzitiv A urca tonul.

7. reflexiv și intranzitiv A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din...

– Probabil latina *oricare (= oriri).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

URCA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URCA:
URCA verb

1. a escalada, a sui. (A urca piscurile Alpilor.)

2. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) sui. (A urca sacul în căruță; îl urca pe genunchi.)

3. a (se) pune, a (se) sui. (Îl urca pe cal.)

4. a se cățăra, a se cocoța, a se ridica, a se sui, (popular) a se aburca, a se țuțuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a urca în copac.)

5. a (se) înălța, a (se) ridica, a (se) sui. (Se urca în înaltul cerului.)

6. a crește, a se înălța, a se ridica. (Vița a urca mult de la pămînt.)

7. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (Suprafețele cultivate s-au urca la...)

8. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a spori, (învechit) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a urca numărul participanților.)

9. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui. (Au urca prețul; prețurile s-au urca.)

10. a crește, a se mări, a se ridica, a se sui. (I s-a urca temperatura.)

11. a (se) înălța, a (se) ridica. (A urca glasul, vocea...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A SE URCA mă urc
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE URCA mă urc:
A SE URCÁ mă urc intranzitiv

1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se înălța în sus; a se sui. a se urca ma urc pe coasta dealului.
       • a se urca ma urc (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Dacă nu știi ce-i apa nu te urca în luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunoști sau nu ești sigur că-l vei realiza. A i a se urca ma urc (sau a i se sui) cuiva în cap a face abuz de bunătatea cuiva. A i a se urca ma urc (sau a i se sui) cuiva băutura (sau vinul) la cap a se ameți.

2) (despre unele plante) A se ridica agățându-se de ceva; a se sui; a se cățăra. /<lat. oricare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

urca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urca:
urcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu urc, persoana a treia singular: el / ea și plural úrcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural úrce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

urca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urca:
urcá (a urca) verb, indicativ prezent 3 úrcă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE URCA MA URC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urca
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A urca piscurile Alpilor.
A urca sacul în căruță; îl urca pe genunchi.
Îl urca pe cal.
S-a urca în copac.
Se urca în înaltul cerului.
Vița a urca mult de la pămînt.
Suprafețele cultivate s-au urca la.
S-a urca numărul participanților.
Au urca prețul; prețurile s-au urca.
I s-a urca temperatura.
A urca glasul, vocea.
Urca pe coasta dealului.
       • urca sau a se sui pe tron a veni la domnie.
A i urca sau a i se sui cuiva în cap a face abuz de bunătatea cuiva.
A i urca sau a i se sui cuiva băutura sau vinul la cap a se ameți.
Îl urca pe cal.
Vița a urca mult de la pământ.
A urca glasul, vocea.
Urcá a urca verb, indicativ prezent 3 úrcă.

GRAMATICA cuvântului urca?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urca.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urca poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul urca se conjugă: ei ele úrcă

CUM DESPART ÎN SILABE urca?
Vezi cuvântul urca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urca?
[ ur-ca ]
Se pare că cuvântul urca are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL urca
Inţelegi mai uşor cuvântul urca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Expresie, rar A urca pe cineva în furci = a spînzura
Despre regi, domnitori A se urca pe tron sau în scaunul împărăției = a veni la domnie
reflexiv și tranzitiv A se urca pe tron sau pe ori în scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran
reflexiv A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta
A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat
reflexiv și tranzitiv A se urca pe tron sau pe ori în scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran
reflexiv A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta
A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL urca

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Apă boricată?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
moldova buhai-de-baltă; bou grohăitor vezi iac
maestru, registru de partizi
apă în care s-a dizolvat acid boric
a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app