eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a stampila


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
ştampilă [ ştam-pi-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU ştampilă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a stampila în mai multe dicționare

Definițiile pentru a stampila din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a stampila
Verbul: a stampila (forma la infinitiv)
A stampila conjugat la timpul prezent:
  • eu ștampilez
  • tu ștampilezi
  • el ea ștampilează
  • noi ștampilăm
  • voi ștampilați
  • ei ele ștampilează
VEZI VERBUL a stampila CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPÍLĂ, ștampile, substantiv feminin

1. Piesă formată dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal, fixată pe un mîner, și purtînd gravat un semn, o inscripție sau o emblemă; muiată în tuș, se imprimă pe un act pentru a-i da valabilitate; semnul imprimat astfel. vezi sigiliu, pecete.
       • figurat Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86. Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35.

2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc. vezi marcă.

– Variantă: stampílă substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTAMPILĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPÍLĂ, ștampile, substantiv feminin

1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.

2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Variante: stampílă substantiv feminin]

– Din limba franceza estampille. conform italiana stampiglia.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTAMPILĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPÍLĂ, ștampile, substantiv feminin

1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.

2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Variante: stampílă substantiv feminin]

– Din limba franceza estampille. conform italiana stampiglia.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTAMPILĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPÍLĂ substantiv feminin

1. Piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat.

2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Variante stampilă substantiv feminin / < italiana stampiglia, conform germana Stempel, limba franceza estampille, spaniolă estampilla].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ȘTAMPILĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPÍLĂ substantiv feminin

1. piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat.

2. semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. (< limba franceza estampille, după italiana stampiglia)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ȘTAMPILĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPÍLĂ stampilae forme

1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții, care se aplică pe un document; pecete.

2) Semn imprimat pe o marfă sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta proveniența sau apartenență); marcă. [G.-D. ștampilei] /<fr. estampille
Forme diferite ale cuvantului stampila: stampilae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stampilă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stampilă:
*stampílă forme, plural e (în franceză estampille, despre spaniolă estampilla, dim. despre estompa). Sigil de cerneală: stampila poșteĭ pe scrisoare. Instrumentu cu care se stampilează: o stampilă de alamă, de caucĭuc. popular Ștampilă (germana stempel, limba rusă štémpelĭ). vezi danga, pecete.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

A ȘTAMPILA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ȘTAMPILA:
A ȘTAMPILÁ a stampilaéz tranzitiv (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. a stampila un act. /<fr. estampiller
Forme diferite ale cuvantului a stampila: a stampilaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȘTAMPILĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILĂ:
ȘTAMPILĂ substantiv pecete, sigiliu, (învechit și regional) pecetlar, (regional) biag, ștempel, țil, (învechit) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica stampila pe un act.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ștampilă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ștampilă:
ștampilă, ștampile substantiv feminin

1. sărut.

2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ȘTAMPILA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILÁ, ștampilez, verb

I. tranzitiv A pune, a aplica o ștampilă (2). [Variante: stampilá verb I]

– Din ștampilă.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTAMPILA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILÁ, ștampilez, verb

I. tranzitiv A pune, a aplica o ștampilă (2). [Variante: stampilá verb I]

– Din ștampilă.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

stampilă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stampilă:
stampilă forme

1. pecete destinată a stabili autenticitatea brevetelor;

2. marcă indicând provenința unui lucru.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘTAMPILA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILÁ verb

I. trecut A pune o ștampilă. [Variante stampila verb

I. / < italiana stampigliare, conform limba franceza estampiller].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ștampila
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ștampila:
ștampila, ștampilez vezi t.

1. a săruta cu pasiune.

2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ȘTAMPILA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILÁ verb a pecetlui, (livresc) a oblitera, (învechit și regional) a ștemplui. (A stampila un act.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ȘTAMPILA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILÁ, ștampilez, verb

I. tranzitiv A aplica o ștampilă.

– Variantă: stampilá verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTAMPILA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILÁ verb trecut a aplica o ștampilă. (< limba franceza estampiller, după italiana stampigliare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ștampila
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ștampila:
ștampilá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ștampiléz, persoana a treia singular: el / ea și plural ștampileáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ȘTAMPILA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTAMPILA:
ȘTAMPILA verb a pecetlui, (învechit și regional) a ștemplui. (A stampila un act.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ștampilă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ștampilă:
ștampílă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștampílei; plural ștampíle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ștampilă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ștampilă:
ștampílă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștampílei; plural ștampíle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ștampila
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ștampila:
ștampilá (a stampila) verb, indicativ prezent 3 ștampileáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STAMPILĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAMPILĂ:
STAMPÍLĂ substantiv feminin vezi ștampilă.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STAMPILĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAMPILĂ:
STAMPÍLĂ substantiv feminin vezi ștampilă.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STAMPILĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAMPILĂ:
STAMPÍLĂ substantiv feminin vezi ștampilă.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STAMPILA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STAMPILA:
STAMPILÁ verb

I. vezi ștampila.

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STAMPILĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STAMPILĂ:
STAMPÍLĂ substantiv feminin vezi ștampilă.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STAMPILA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAMPILA:
STAMPILÁ verb I vezi ștampila.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STAMPILA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAMPILA:
STAMPILÁ verb I vezi ștampila.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STAMPILA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAMPILA:
STAMPILÁ verb I vezi ștampila.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


CUVINTE APROPIATE DE 'A STAMPILA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL STAMPILA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stampila dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ȘTAMPÍLĂ stampilae forme 1 Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții, care se aplică pe un document; pecete.
A ȘTAMPILÁ stampilaéz tranzitiv acte, scrisori, semnături etc.
Stampila un act.
A aplica stampila pe un act.
A aplica stampila pe un act.
A stampila un act.
A stampila un act.
ștampilá a stampila verb, indicativ prezent 3 ștampileáză.

GRAMATICA cuvântului STAMPILA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stampila.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul STAMPILA poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul STAMPILA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul ștampila se conjugă: ei ele ștampileáză
  • group icon La plural substantivul ștampilă are forma: ștampíle

CUM DESPART ÎN SILABE ştampilă?
Vezi cuvântul ştampilă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştampilă?
[ ştam-pi-lă ]
Se pare că cuvântul ştampilă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL STAMPILA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Lingvistică; în sintagma accident fonetic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
sub cerul liber; fără adăpost
varietate de prune alungite la unul din capete; prună cu gât
modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege
a năvăli undeva pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app