eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a stima


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Stimă [ sti-mă ]
VEZI SINONIME PENTRU stimă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a stima în mai multe dicționare

Definițiile pentru a stima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a stima
Verbul: a stima (forma la infinitiv)
A stima conjugat la timpul prezent:
  • eu stimez
  • tu stimezi
  • el ea stimează
  • noi stimăm
  • voi stimați
  • ei ele stimează
VEZI VERBUL a stima CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STIMĂ s.

1. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, trecere, vază, (livresc) condescendență, deferență, reverență, (învechit și regional) seamă, (regional) prețuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotință, (grecism învechit) sevas, (învechit fam.) baftă, (figurat) credit. (Se bucură de multă stima.)

2. admirație, prețuire, (învechit) mirare. (stima mea pentru el a rămas statornică.)

3. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, raspect, trecere, vază, (învechit) înrîurită, (figurat) credit. (În ochii lor se bucură de o stima suverană.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STIMA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STIMA:
STIMÁ, stimez, verb

I. tranzitiv A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a respecta, a cinsti. [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. Hristos I 322. Gîndirea voastră, zise îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322.

– prezent industrie și: (învechit) stim (NEGRUZZI, S. I 52).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTIMĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ1, știme, substantiv feminin (În credințele populare) Ființă imaginară închipuită ca o femeie, care ar avea rolul să păzească apele, pădurile, casa, comorile etc. Se întîmplă cîteodată, în crucile nopții, de curg neguri pe Prut, și din acele neguri se arată știma. SADOVEANU, forme J. 429. Trei limbi de foc se zice că se ivesc din pămînt îndată ce începi a săpa, ș-apoi s-arată știma comorii. GANE, N. I 98.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

știmă
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știmă:
ștímă, ștíme, substantiv feminin (regional)

1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate.

2. pocitură, pocitanie.

3. ființă sau plantă purtătoare de noroc.

4. noroc.

5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt.

6. copil mic și neastâmpărat.

7. presimțire.

8. (în forma: ștemă) taină, secret.

9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

STIMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ stimae forme

1) Sentiment favorabil determinat de o opinie bună față de o persoană pentru meritele sau pentru calitățile acesteia; respect. Demn de stima. A inspira stima.
       • A avea stima pentru cineva a stima pe cineva. Cu stima, cu toată stimaa formulă de politețe cu care se încheie o scrisoare sau o cerere.

2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, limba franceza estime
Forme diferite ale cuvantului stima: stimae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STIMĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ substantiv feminin Sentiment pe care îl impune cineva celor din jur prin meritele sau calitățile sale deosebite; considerație, respect; prin extensie atitudine respectuoasă. Să năzuiești mereu a dobîndi stima oamenilor și mai ales pe a ta însăți. REBREANU, P. S. 36.
       • Expresia: Cu toată stima, formulă de politețe pentru încheierea unei scrisori.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STIMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ, stime, substantiv feminin Sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, prin extensie atitudine respectuoasă.
       • Expresia: Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori.

– Din italiana stima. conform limba franceza estime.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STIMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ substantiv feminin Sentiment de prețuire și de respect determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație; prin extensie atitudine respectuoasă.
       • Expresia: Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori.

– Din italiana stima. conform limba franceza estime.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

stimă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stimă:
stimă forme Moldova

1. demon, stafie ce păzește comorile necurate: apoi se arată stima comorii; stima apei, un fel de geniu al rîurilor; are stimă, nu-i lucru curat;

2. pocitură: ești stima oamenilor. [Vorbă identică cu cea precedentă; genii păzitori de comori purtând o cunună de pietre scumpe].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

stimă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stimă:


3) stímă forme, plural e (în franceză estime, italiana stima, de unde și limba neogreacă stima). Considerațiune, apreciere, respect acordat uneĭ persoane: a avea stimă pentru cineva, a fi în mare stimă la cineva. Apreciere: mila, onestitatea, știința, vitejia și frumusețea a fost tot-de-a-una în mare stimă. vezi dispreț.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ȘTIMĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ substantiv feminin (muzică) Notele extrase separat pentru partida unui cântăreț, a unui instrument sau a unui grup de instrumente de același gen dintr-un ansamblu. [< germana Stimme

– voce].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A STIMA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STIMA:
A STIMÁ a stimaéz tranzitiv (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, limba franceza estimer, latina aestimare
Forme diferite ale cuvantului a stima: a stimaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȘTIMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ2 stimae forme (în mitologia populară) Ființă imaginară cu chip de femeie, înzestrată cu forțe supranaturale, care protejează apele, munții, pădurile etc. /Orig. nec.
Forme diferite ale cuvantului stima: stimae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȘTIMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ2, știme, substantiv feminin Partea care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage, separat, din partitura generală.

– Din germana Stimme.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STIMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STIMA:
STIMÁ, stimez, verb

I. tranzitiv și reflexiv recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti.

– Din italiana stimare. conform limba franceza estimer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STIMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STIMA:
STIMÁ, stimez, verb

I. tranzitiv și reflexiv recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti.

– Din italiana stimare. conform limba franceza estimer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STIMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STIMA:
STIMA verb a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (învechit) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl stima în mod sincer.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stimă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stimă:
stimă forme stemă în frunte: animalele cu stimă se cred a fi năsdrăvane. [Vechiu.-rom. stimă, piatră scumpă. («mărgăritariu..., stimă», Moxa); vezi stemă].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘTIMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ1 stimae forme Parte care revine fiecăruia dintre interpreții unei compoziții muzicale, reprezentând un extras din partitura generală. /<germ. Stimme
Forme diferite ale cuvantului stima: stimae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stimă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru stimă:
stímă (-me), substantiv feminin

– Prețuire, apreciere, considerație. It. stima.

– derivat stima, verb, din italiana stimare; stimabil, adjectiv, din italiana stimabile, limba franceza estimable.
Forme diferite ale cuvantului stima: stima-me

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

STIMA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STIMA:
STIMÁ verb

I. trecut A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < italiana stimare, latina aestimare

– a prețui].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ȘTIMĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ2, știme, substantiv feminin Partea care îi revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage, izolat, din partitura generală.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTIMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ1, știme, substantiv feminin Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc.

– Din limba neogreacă shíma.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTIMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ1, știme, substantiv feminin Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc.

– Din limba neogreacă shíma.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

știmă
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru știmă:
ștímă, -e, substantiv feminin

– (mitologie) Personaj din mitologia populară, imaginat ca o ființă care protejează apele, pădurile.

– Din limba neogreacă shíma (DEX).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ȘTIMĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ substantiv feminin (muzică) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret. (< germana Stimme)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

STIMĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ substantiv feminin prețuire deosebită a meritelor, a însușirilor cuiva sau a ceva; considerație. (< italiana stima, după limba franceza estime)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

știmă
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru știmă:
ștímă, știme, substantiv feminin

– (mitologie)

1. Duh ce păzește comorile.

2. Zână de apă.

– Din limba neogreacă shíma (Scriban, DEX, MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

STIMĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ substantiv feminin Prețuire deosebită a meritelor și a însușirilor cuiva sau a ceva; cinste, considerație. [< italiana stima].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ȘTIMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIMĂ:
ȘTÍMĂ2, știme, substantiv feminin Partea dintr-o partitură, care privește fiecare instrument sau voce.

– Din germana Stimme.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STIMA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STIMA:
STIMÁ verb trecut a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< italiana stimare, după limba franceza estimer)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

stimă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stimă:


1) stímă forme, plural e (mgr. apoĭ vechea slavă stemma, stemă). Vechĭ. Peatră prețioasă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

STIMĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STIMĂ:
STÍMĂ s.

1. vezi apreciere.

2. vezi admirație.

3. vezi autoritate.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

stima
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stima:
stimá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu stiméz, persoana a treia singular: el / ea și plural stimeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

știmă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știmă:
ștímă (mitologie, muzică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștímei; plural ștíme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stimă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stimă:
stimă forme

1. considerațiune;

2. opiniune, judecată.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

știmă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știmă:
ștímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștímei; plural ștíme
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stimă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stimă:
stímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stímei; plural stíme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stima
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stima:
stimá (a stima) verb, indicativ prezent 3 stimeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stimă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stimă:
stímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stímei
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stimă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stimă:


2) stímă, vezi schimă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

Stimă
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Stimă:
Stimă ≠ nerespect
Definiție sursă: Dicționar de antonime

știmă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru știmă:
ștímă, vezi schimă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'A STIMA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL știmă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului știmă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se bucură de multă știmă.
știmă mea pentru el a rămas statornică.
În ochii lor se bucură de o știmă suverană.
STÍMĂ știmăe forme 1 Sentiment favorabil determinat de o opinie bună față de o persoană pentru meritele sau pentru calitățile acesteia; respect.
Demn de știmă.
A inspira știmă.
       • A avea știmă pentru cineva a stima pe cineva.
Cu știmă, cu toată știmăa formulă de politețe cu care se încheie o scrisoare sau o cerere.
A STIMÁ știmăéz tranzitiv persoane sau valori umane A trata cu stimă izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere; a respecta.
ȘTÍMĂ2 știmăe forme în mitologia populară Ființă imaginară cu chip de femeie, înzestrată cu forțe supranaturale, care protejează apele, munții, pădurile etc.
Toți îl știmă în mod sincer.
Toți îl știmă în mod sincer.
ȘTÍMĂ1 știmăe forme Parte care revine fiecăruia dintre interpreții unei compoziții muzicale, reprezentând un extras din partitura generală.
Stimá a știmă verb, indicativ prezent 3 stimeáză.

GRAMATICA cuvântului știmă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului știmă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul știmă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul știmă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul stima se conjugă: ei ele stimeáză
  • group icon La plural substantivul știmă are forma: ștíme

CUM DESPART ÎN SILABE stimă?
Vezi cuvântul stimă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stimă?
[ sti-mă ]
Se pare că cuvântul stimă are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL știmă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de marcă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în ritualul bisericii creștine; despre mâncăruri care este permis numai în perioadele dintre posturi; despre zile sau perioade în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment
de-a rostogolul
despre oameni de seamă; marcant, distins
din belșug, din plin; figurat în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app