eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție autoritate


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Autoritate [ a-u-to-ri-ta-te ]
VEZI SINONIME PENTRU autoritate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului autoritate în mai multe dicționare

Definițiile pentru autoritate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE, (2) autorități, substantiv feminin

1. Drept, putere de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare.

2. Putere politică sau administrativă într-un stat; stăpînire, cîrmuire.
♦ Instituție, organ (central sau local) al puterii de stat. La ora trei, convoiul mortuar trebuie să pornească. Autoritățile portului s-au opus, interzicind întreruperea muncii. SAHIA, N. 41.
♦ (Concretizat) Reprezentant al puterii de stat. Autoritățile au ocupat loc în tribună.

3. Puterea de a se impune cuiva prin capacitatea, meritele sau calitățile sale; prestigiu, trecere, vază, considerație. A avea (sau a se bucura de) autoritate = a se bucura de prestigiu sau considerație. Creat și crescut de Lenin și Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice se bucură de cea mai mare autoritate și influență în mișcarea revoluționară și muncitorească internațională. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2647.
♦ (Concretizat) Persoană care se impune prin prestigiul sau cunoștințele sale.

– Pronunțat: a-u-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



autoritate
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autoritate:
autoritáte substantiv feminin [Atestat: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/21 / P: a-uautoritate / Plural: autoritatetăți / Etimologie: franceza autorité, lat auctoritas, -atem] 1-2 (Drept sau) putere de a impune cuiva ascultare. 3 (Jur; îs) autoritatea lucrului judecat Principiu în baza căruia o pricină judecată definitiv nu poate fi readusă în fața justiției. 4-5 (Ccr; mpl) Putere (politică sau) administrativă. 6 Instituție a statului care are dreptul de a impune cuiva ascultare. 7 (Ccr) Conducător al unei autorități (6). 8 Reprezentant al forței publice. 9-10 Putere de a se impune altora prin (capacitate sau) merite. 11 Prestigiu de care se bucură cineva datorită calităților sale. 12 (Înv; îe) A face autoritate A se impune. 13 (Înv; îs) Argument de autoritate Argument neîntemeiat logic, ci bazat pe un citat dintr-un autor (6) cunoscut. 14 (Ccr) Persoană cu puterea de a se impune. 15 (Ccr) Persoană cu prestigiu. 16 Prestigiu. 17 (Ccr) Specialist.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

AUTORITATE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITATE s.

1. for, organ. (autoritateile superioare de stat.)

2. putere, (astăzi, rar) stăpînire. (Reprezentantul autoritate.)

3. putere, (învechit) tărie. (Însemnele autoritate.)

4. (la plural ) oficialități (la plural). (Au fost de față și autoritateile.)

5. (învechit) stăpînire. (Cîrmuiește cu deplină autoritate.)

6. dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (învechit) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism învechit) potestate. (Și-a întins autoritate; se afla sub autoritate romană.)

7. calitate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (învechit) volnicie. (Nu am autoritate să mă pronunț.)

8. ascendent, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (învechit) înrîurită, (figurat) credit. (Se bucură de o mare autoritate.)

9. (concret) forță, putere, somitate. (Este o adevărată autoritate în materie.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

AUTORITATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE, autorități, substantiv feminin

1. Influență general acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale.

2. (juridic) Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare.

3. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.
♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.

4. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.
♦ Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [ pronunție: a-u-]

– Din limba franceza autorité, latina auctoritas, -atis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

autoritate
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru autoritate:
autoritáte, autorități substantiv feminin

1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare.

2. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.

3. (termen bisericesc) Capacitatea de a exercita puterea sau harul primit în Sfintele Taine, în special în hirotonie; p. restr. exercițiul celor trei slujiri sacerdotale (sacramentală, misionară și pastorală) de către ierarhia bisericească, manifestat mai cu seamă în procesul de apărare a credinței creștine împotriva ereziilor.

– Din limba franceza autorité, latina au(c)toritas, -atis.

Definiție sursă: Dicționar religios

AUTORITATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE, autorități, substantiv feminin

1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare.

2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.
♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.

3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.
♦ Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [ pronunție: a-u-]

– Din limba franceza autorité, latina au[c]toritas, -atis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

autoritate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru autoritate:
autoritate forme

1. puterea sau dreptul de a comanda: autoritatea părinților;

2. administrațiune publică, guvern: reprezentant al autorității; autoritățile civile și militare, magistrații, funcționarii și ofițerii superiori învestiți cu autoritate;

3. figurat influență morală, considerațiune: ei se bucură de o mare autoritate;

4. autor cu greutate, persoană de încredere: e o autoritate;

5. sentimentul unui autor: autoritatea lui Cicerone.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AUTORITATE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE, (2,

4) autorități, substantiv feminin

1. Drept, putere de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare.

2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; instituție, organ al puterii de stat.
♦ (concretizat) Reprezentant al puterii de stat.

3. Prestigiu; trecere, vază, considerație.

4. Persoană care se impune prin prestigiul sau cunoștințele sale. [ pronunție: a-u-]

– în franceză autorité (neologism din limba latină au[c]toritas, -atis).
Forme diferite ale cuvantului autoritate: autoritate2

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AUTORITATE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE substantiv feminin

1. Putere sau drept de comandă, de a porunci, de a fi ascultat.

2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; organ al puterii de stat.
♦ Reprezentant al puterii de stat.

3. Influență, ascendent, ascendență, prestigiu (prin merite sau calități personale); persoană care se bucură de această influență, de acest prestigiu. [pronume a-u-. / conform limba franceza autorité, italiana autorità, latina auctoritas].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

AUTORITATE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE substantiv feminin

1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziții, de a impune ascultare.

2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții.
       • reprezentant al acestei puteri.

3. influență, ascendent, prestigiu.
       • cel care se bucură de această influență, de acest prestigiu; somitate. (< limba franceza autorité, latina auctoritas)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

AUTORITATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE2 autoritateăți forme

1) Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoștințele sale. O mare autoritate în chimie.

2) Organ sau instituție de stat care reprezintă puterea politică și administrativă. autoritateățile locale. [G.-D. autorității] /<fr. autorité, latina auctoritas, autoritateatis
Forme diferite ale cuvantului autoritate: autoritateăți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

AUTORITATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTORITATE:
AUTORITÁTE1 forme

1) Drept, putere de a da dispoziții, de a impune cuiva ascultare.

2) Influență, prestigiu unanim recunoscut. A avea autoritate. A se bucura de autoritate. [G.-D. autorității] /<fr. autorité, latina autoritas, autoritateatis

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

autoritate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autoritate:
autoritáte substantiv feminin (silabe a-u-), genitiv dativ articulat autorității; (instituții, persoane) plural autorități
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

autoritate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autoritate:
autoritáte (a-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat autoritắții; (instituții, persoane) plural autoritắți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'AUTORITATE'
autorespéctAUTORITÁRautoritarísmautoritarístAUTORITÁTEAUTORITATE AERONAUTICĂ CIVILĂautoritatívAUTORIZÁautorizáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autoritate
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autoritate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
1817 URICARIUL IV, 300/21 / P: a-uautoritate / Plural: autoritatetăți / Etimologie: franceza autorité, lat auctoritas, -atem] 1-2 Drept sau putere de a impune cuiva ascultare.
3 Jur; îs autoritatea lucrului judecat Principiu în baza căruia o pricină judecată definitiv nu poate fi readusă în fața justiției.
12 Înv; îe A face autoritate A se impune.
13 Înv; îs Argument de autoritate Argument neîntemeiat logic, ci bazat pe un citat dintr-un autor 6 cunoscut.
Autoritateile superioare de stat.
Reprezentantul autoritate.
Însemnele autoritate.
Au fost de față și autoritateile.
Cîrmuiește cu deplină autoritate.
Și-a întins autoritate; se afla sub autoritate romană.
Nu am autoritate să mă pronunț.
Se bucură de o mare autoritate.
Este o adevărată autoritate în materie.
Autoritateățile superioare de stat.
Reprezentantul autoritateății.
Cârmuiește cu deplină autoritate.
Și-a întins autoritate; se afla sub autoritate romană.
Se bucură de o mare autoritate.
AUTORITÁTE2 autoritateăți forme 1 Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoștințele sale.
O mare autoritate în chimie.
Autoritateățile locale.
Autorité, latina auctoritas, autoritateatis.
A avea autoritate.
A se bucura de autoritate.
Autorité, latina autoritas, autoritateatis.



GRAMATICA cuvântului autoritate?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autoritate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autoritate poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul autoritate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul autoritate are forma: autorități
VEZI PLURALUL pentru autoritate la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE autoritate?
Vezi cuvântul autoritate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autoritate?
[ a-u-to-ri-ta-te ]
Se pare că cuvântul autoritate are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL autoritate
Inţelegi mai uşor cuvântul autoritate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A avea sau a se bucura de autoritate = a se bucura de prestigiu sau considerație



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL autoritate

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de îngropăciune?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cu bani gata, în numerar, peșin
a-i fi ciudă, a-i părea rău de ceva
trist; cernit, funebru
centru geografic pe a cărui suprafață sunt așezate o centrală hidroelectrică și construcțiile hidrotehnice aferente
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app